Creditul auto - persoană fizică

Creditul

Creditul - operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce remunereaza pe imprumutator.

Operatiunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in cadrul unor contracte complexe.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice:

1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale etc.

In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor.

In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit si statul este un debitor major. Indatoririle sale se potcompara in volum cu cele ale populatiei si interprinderilor.

2. Promisiunea de rambursare, element esential al raportului de credit, presupune riscuri, si necesita, in consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit, riscurile probabile sunt:

- riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutatului.

- riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate.

- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte, 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte.

Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de consum, este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele de termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata.

4. Dobinda, este o caracteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza in dependenta de inflatie.

5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni, angajarea unui depozit. In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor.

Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.

In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respectiv potentialul economic al firmelor.

In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor:

• unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii) aceste unitati fiind de fapt familiile;

• unitatile deficitare ale caror cheltuieli de dezvoltare in principal, sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-financiare;

• unitati cu situatii alternative, respectiv uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in care se afla administratia si exteriorul.