Creșterea economică

Introducere

Fiecare om se confrunta cu probleme care-i afecteaza direct existenta. El poate consuma o mare parte din timp incercand sa asigure hrana pentru sine si familia sa. El poate fi preocupat de puterea sa personala sau de cea a natiunii din care face parte. El poate suporta consecintele unui razboi in timpul vietii lui sau poate beneficia de avantajele unei prosperitati generale. Nivelurile foarte diferite de preocupari si actiuni la nivel microeconomic se afla sub influenta starii si evolutiei generale ale economiei si societatii.

Privite la nivel macroeconomic, activitatile economice trec prin stari succesive de crestere, dezvoltare, stagnare, criza. Intensitatile cu care acestea se manifesta difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Dinamica macroeconomiei poate fi cercetata prin utilizarea unor concepte specifice cum sunt : cresterea economica, expansiune si recesiune, dezvoltare economica si subdezvoltare social-economica, progres si regres economic etc. In prezent, natiunile considera cresterea economica drept o expresie sintetica a sanselor pentru o viata mai buna si de aceea reprezinta un obiectiv major de politica macroeconomica.

Cu privire la continutul cresterii economice s-au conturat opinii diferite, ce conduc la o diversitate de definitii ale acestui proces. In sens larg, cresterea economica semnifica evolutia ascendenta a unor marimi economice agregate intr-un anumit cadru spatial si temporal. In sens restrans, cresterea economica este interpretata ca o evolutie pozitiva, ascendenta a rezultatelor macroeconomice, ceea ce constituie punctul de vedere general acceptat.

Aspecte ale cresterii economice

Cresterea economica este centrul atentiei secolului XX, natiuni intregi continuand sa o vada ca pe un obiectiv extrem de important economic si politic, singurul factor ce asigura succesul economic al unei natiuni pe termen lung.

La prima vedere, suntem tentati sa limitam definirea cresterii economice la cresterea produsului national brut pe locuitor ; dar, este mai bine sa caracterizam cresterea economica prin cresterea standardului de viata.

Trebuie sa tinem seama ca, in primul caz, abordarea cresterii economice este facuta prin prisma productiei si nu prin prisma bunastarii cetatenilor consumatori. Din acest punct de vedere, utilizarea indicatorului PNB pe ansamblu sau pe locuitor pare a lasa de dorit. Se apreciaza de catre specialisti ca o serie intreaga de elemente, considerate cheltuieli de consum ar fi mai bine sa fie trecute ca investitii, cum este cazul cheltuielilor cu sanatatea si cu educatia. De asemenea, unele cheltuieli publice – cheltuieli cu inarmarea, apararea nationala – ar trebui excluse. Dimpotriva, ar trebui luate in consideratie serviciile casnice si activitatile de tip “do-it-yourself” (“pune mana si fa singur”), productia ce nu imbraca forma de marfa, bunuri si servicii produse de munca neremunerata din cadrul menajelor. Valoarea timpului liber ar trebui si ea inclusa, ca si valoarea externalitatilor – pozitive sau negative. William Nordhaus si James Tobin au incercat sa faca aceste corelatii, ajungand la un nou indicator – masura bunastarii economice – pe care l-au estimat a se modifica in acelasi sens, dar cu o rata mai mica decat o PNB-ului.