Creșterea și Dezvoltarea Economică

Creşterea economică presupune sporirea volumului de bunuri dar şi a avuţiei naţionale, a capacităţilor de producţie ale ţării respective, exprimată în formă absolută, cât şi pe locuitor, incluzând şi modificările de structură ale economiilor respective.

Creşterea economică presupune:

a) creşterea cantitativă a rezultatelor activităţii economice, mărirea acestora atât pe

ansamblu, cât şi pe locuitor.

b) atât o extindere a potenţialului de factori de producţie cât şi o anumită

combinare şi utilizare a acestora în contextul unor restructurări şi perfecţionări.

c) creşterea superioară a indicatorului macroeconomic (produsul naţional brut,

produsul intern brut, venitul naţional) faţă de creşterea populaţiei dintr-o ţară.

Creşterea economică poate fi: pozitivă, zero sau negativă.

Creşterea economică zero – semnifică situaţia în care rezultatele economice

absolute şi populaţia totală cresc în acelaşi ritm, nivelul indicatorilor calculaţi pe

locuitor rămânând constant („creşterea economică zero” menţionată prima dată într-un raport către Clubul de la Roma).

Creşterea economică negativă – evidenţiază acea situaţie în care rezultatele

macroeconomice pe locuitor au o tendinţă de scădere, deşi unele corelaţii

fundamentale se menţin în stare de echilibru, datorită unor compromisuri ce se fac în ceea ce priveşte eficienţa economică şi bunăstarea socială.

Creşterea economică pozitivă – exprimă acele modificări în timp şi spaţiu ce duc la creşterea superioară a nivelurilor rezultatelor macroeconomice, ca urmare a

influenţelor unor factori bine determinaţi, comparativ cu creşterea populaţiei.

Creşterea economică se află în strânsă legătură cu dezvoltarea economică, aceste

două noţiuni nu trebuie opuse una alteia, dar nici identificate.

Caracteristici comune creşterii economice şi dezvoltării economice:

- Ambele reflectă un proces de mişcare economică, în sensul creşterii

rezultatelor obţinute.

- Realizarea atât a creşterii cât şi a dezvoltării economice, presupune alocarea

şi utilizarea de resurse economice, mărirea randamentelor, având ca rezultat mersul

înainte al economiei.

- Finalitatea socială a ambelor procese este aceeaşi şi anume satisfacerea

nevoilor de trai ale oamenilor, îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Deosebiri între creşterea economică şi dezvoltarea economică:

- Creşterea economică vizează în special latura cantitativă a activităţii

economice, în sensul măririi rezultatelor, adică a produsului naţional pe total şi pe

locuitor.

- Dezvoltarea economică are o sferă de cuprindere mai mare, reflectând şi

schimbările calitative ale structurilor economice interramuri, organizaţionale, în

repartizarea venitului naţional, în dinamica nivelului de trai etc.

Creşterea economică şi dezvoltarea economică înseamnă progres economic, la

rândul său progresul economic înseamnă progres social, adică creşterea condiţiilor de

viaţă materială şi spirituală a populaţiei.

Factorii care influenţează creşterea economică

Creşterea economică este determinată de mai mulţi factori care acţionează asupra

venitului naţional (VN):

1) factorul uman sau potenţialul de muncă (L);

2) stocul de capital (K);

3) resursele naturale (R);

4) progresul tehnic sau inovaţia tehnologică (T).

Astfel, relaţia generală de exprimare a dependenţei creşterii economice de factorii

menţionaţi mai sus este următoarea:

Aceasta reprezintă o funcţie de producţie.

Fiecare dintre aceşti factori are o latură cantitativă şi una calitativă a influenţei pe

care o exercită asupra creşterii economice.

1. Factorul uman influenţează mărimea venitului naţional prin cantitatea şi

calitatea mâinii de lucru (L), prin eficienţa utilizării acestuia (adică prin

productivitatea muncii WL).

În acest caz:

Venitul naţional obţinut este egal cu produsul dintre cantitatea forţei de muncă

utilizată şi productivitatea ei:

În cazul relaţiei dintre factorul uman şi creşterea economică, există mai multe

situaţii.

a) Situaţii în care numărul angajaţilor creşte în timp ce productivitatea muncii

rămâne constantă. Astfel venitul naţional din perioada curentă (VN1) se va calcula

adăugând la cel din perioada de bază (VN0) sporul de venit obţinut (ΔVN) prin

creşterea numărului de angajaţi (lucrători). Relaţiile sunt următoarele:

în care:

L0 – numărul de angajaţi (lucrători) din anul anterior

L1 – numărul de angajaţi (lucrători) din anul curent

WL0 – productivitatea muncii din anul anterior

WL1 – productivitatea muncii din anul curent.

b) Situaţia în care, producţia obţinută sporeşte prin creşterea productivităţii muncii,

rămânând constant numărul de lucrători (angajaţi). Relaţiile sunt