Criterii de convergență nominală. cazul României

Potrivit calendarului de adoptare a monedei unice europene, ţara noastră va trece la

euro în intervalul 2012-2014. Însă, pentru a adopta moneda unică europeană, un stat trebuie să

întrunească o serie de criterii economice, pentru a nu destabiliza economia europeană şi pentru a nu afecta paritatea euro cu alte monede internaţionale. Aceste condiţii sunt specificate în Tratatul privind înfiinţarea Uniunii Europene, și anume Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Tratatul de la Maastricht a conceput adoptarea monedei europene ca pe o cale fără

întoarcere, întrucât nu prevede nici posibilitatea ca un stat membru al Uniunii Europene şi

Monetare să se retragă şi nici pe aceea ca o ţară care a adoptat moneda unică să fie exclusă din

uniune. S-a hotărât ca aderarea ţărilor membre ale Uniunii Europene la Uniunea Monetară

Europeană să se facă gradual, pe măsură ce sunt îndeplinite o serie de criterii de convergenţă

nominală, scopul acestor condiţii fiind acela de a asigura stabilizarea economică pe termen

lung şi un nivel suficient de înalt de convergenţă a economiilor din zona de circulaţie a

monedei unice, premise ale unei bune funcţionări ale Uniunii Monetare.

Autorităţile române şi-au propus ca obiectiv strategic de politică economică îndeplinirea tuturor condiţiilor care să permită adoptarea euro ca monedă naţională în 2014. Acesta este un obiectiv ambiţios, dar realizabil, cu condiţia adoptării şi menţinerii unui mix coerent de politici economice, de natură să sprijine atât convergenţa nominală, cât şi convergenţa reală cu ţările din zona euro.

Asigurarea unei dezvoltări economice sustenabile presupune alcătuirea unui mix eficient de politici economice cu un dozaj adecvat al fiecărei componente.

Corelarea mix-ului de politici cu fazele ciclului economic are ca fundamente următoarele elemente :

• impulsul indus în economie de politica fiscală trebuie să fie de semn contrar celui al deviaţiei PIB-ului de la nivelul său potenţial

• asigurarea stabilităţii preţurilor printr-o politică monetară restrictivă în perioadele cu exces de cerere

• prezervarea stabilităţii financiare prin politici prudenţiale orientate spre consolidarea rezervelor de capital şi de lichiditate şi limitarea acumulării de vulnerabilităţi sistemice

• costul unitar cu forţa de muncă trebuie să permită economiei să rămână competitivă prin menţinerea unui raport subunitar între majorarea câştigurilor salariale şi dinamica productivităţii muncii.

Merită semnalat faptul că, pentru a accede la zona euro, criteriile de convergenţă avute în vedere sunt doar cele nominale: stabilitatea cursului, inflaţie scăzută, dobânzi apropiate de cele ale ţărilor din zona euro, deficit bugetar şi stoc al datoriei publice moderate. Totuşi, menţinerea pe termen lung a convergenţei indicatorilor nominali şi, mai mult decât atât, fructificarea deplină a avantajelor apartenenţei la un sistem monetar performant ne obligă să privim cu cel puţin la fel de multă atenţie şi realizarea convergenţei reale între economiile dezvoltate europene şi economia ţării noastre .

În acest context, adoptarea monedei unice de către ţara noastră înainte de a fi fost realizată o minimă convergenţă economică reală ar fi riscantă şi potenţial contraproductivă. Trebuie să ne asigurăm că la data îndeplinirii criteriilor nominale va fi fost făcut şi un substanţial progres în convergenţa reală.

Astfel, în ceea ce priveşte aderarea României la UEM, Banca Naţională a României consideră ca trebuie parcurse două etape :

1. O etapă ce se desfăşoară din 2007 până în 2010 şi în care trebuie să fie atinse următoarele trei obiective:

a) consolidarea inflaţiei scăzute;

b) formarea pieţei interne de capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor de dobândă;

c) stabilitatea relativă a cursului leului pe piaţă (în condiţii de convertibilitate deplină) în jurul nivelului de echilibru pe termen lung;

2. O etapă necesară îndeplinirii criteriilor de convergenţă nominală şi realizării unor

progrese semnificative în procesul de convergenţă reală, marcată de: aderarea la mecanismul ERM II, în anul 2012 şi trecerea la euro în anul 2014, după o perioadă de participare la mecanismul ERM II redusă, pe cât posibil, la durata minimă obligatorie de 2 ani.