Criza economică actuală și politica banilor ieftini

Actuala criza economica si banii ieftini si-au facut aparitia mai intai in Statele Unite.

Primul a fost boom-ul companiilor dot-com care a inceput in martie 2001.

Colapsul companiilor dot-com a provocat accelerarea globalizarii, pentru ca a fortat companiile sa externalizeze si sa transfere peste hotare tot mai multe functii , pentru a mai economisi din capitalul si asa mic.

Nu numai colapsul dot-com si toata zarva din jurul lui au blocat perspective. Au mai aparut doi nori. Cel mai mare, desigur, a fost ziua de 11 septembrie, o lovitura grea pentru organismul politic american. Data fiind aceasta zi, impreuna cu invaziile din Irak si Afganistan care au urmat, nu e surprinzator ca tripla convergenta s-a ratacit intre ceata razboiului si scandalul televiziunilor prin cablu. A urmat scandalul conducerii corporatiste Enron, apoi exploziile de la Tyco si WorldCom- care au facut ca directorii executive si administratia Bush sa se ascunda in adaposturi.

Ei bine adevarul pe care nimeni nu a vrut sa-l spuna este ca multumita triplei convergente , noua platforma a lumii plate inseamna de fapt, prabusitrea peretilor, tavanului si podelei din jurul nostrum- toate deodata.

Desigur peretii, tavanul si poadeau se erodasera de ceva vreme. Aplatizarea a inceput la sfarsitul anilor ’80 dar datorita triplei convergente ab atins acum masa critica si implica tot mai multe locuri si tot mai multi oameni.

Bogatia in epoca aplatizarii Pamantului va gravita in jurul acelor tari care vor face sa functioneze trei lucruri de baza:infrastructura de conectare cat mai eficienta si cat mai rapida la platforma lumii globalizate, programele educationale adecvate si competentele teoretice care sa permita unui numar cat mai mare de personae sa inoveze si sa presteze servicii cu valoare adaugata in cadrul acestei platforme, si o guvermare eficienta- adica politici fascale adecvate, legi bune in domeniul comertului si al investitiilor, sprijin sustinut pentru cercetare- pentru a creste fluxul de schimburi cu lumea globala si pentru a-l gestiona efficient.

1. decalajul numeric

Generatia de savanti si ingineri care au fost motivate in alegerea carierei stiintifice se apropie de varsta pensionarii si nu este inlocuita de un numar corespunzator de savantipentru ca o economie dezvoltata, cum este cea a SUA, sa ramana in fruntea plutonului. Conform National Science Fundation, jumatate dintre savanti au peste 40 de ani, iar media de varsta creste constant.

2. decalajul educational la varf

Cel mai important motiv al decalajul numeric este decalajul educational.

Pur si simplu nu educam un numar sufficient de tineri in domenii precum matematici superioare, stiinte di inginerie, ba chiar nici nu le trezim interesul pentru aceste domenii.

3. decalajul de ambitie

Cand se expediaza locurile de munca in strainatate , nu se economisesc doar 75% ci se obtine o crestere a productivitatii de 100%.Este un lucru usor de inteles. Cand iei o slujba prost platita si lipsita de prestigiu in America cum ar fi cea de operator intr-un centru de telefonie, si o duci in India unde devine o slujba bine platita si de prestigiu sfarsesti prin a avea salariati platiti mai putin, dar sunt mai motivate. ”Secrertul e ca extermalitatea nu e doar mai ieftina si mai eficienta, ci sporeste enorm calitatea si productivitatea.”

Nu visul de imbogatire ii insufleteste pe cei saraci ci hotararea de a munci din greu, de a face sacrificii si schimbarile necesare pentru a anula decalajul dintre tara lor si Occident.

4. decalajul educational la baza

Daca vom arunca o privire retrospectiva asupra Americii in primele trei decenii ale secolulu trecut, vom descoteri radacinile unui sistem educational public pe care il avem astazi-un sistem actualmente deposit in conditiile lumii plate. La inceputul secolului XX, America a decis sa-si organizeze sistemul educational prin delegarea puterii si a responsabilitatilor legate de educatie consiliilor administrative ale scolilor locale. In fapt, a permis fiecarei comunitati sa-si organizez propriul sistem scolar si cu structuri salariale proprii- in opozitie cu sistemul la nivel national, aplicat in majoritatea tarilor, sau cu sistemul la nivel de stat. astfel a fost posibil ca indivizii relative bogati sa se organizeze in districte care si-au perceput propriile taxe in cuantum relative redus, producand in acelasi timp bugete scolare foarte mari pe cap de elev. La cealalta extremitate a sistemului s-au aflat cei relative saraci, asociati si ei in districte scolare, platind o parte mai mare din impozite pe taxa scolara, si alegandu-se cu sume mici cheltuite pe cap de elev. Iar in aceste comunitati mai puteai intalni o foarte mare degringolada sociala si asteptari reduse de la viata.

Fara indoiala districtele scolare cele mai bogate au atras cei mai buni profesori, directori de scoli, si autori de programe scolare, sic el mai inalt nivel de pretentii, la polul opus aflandu-se districtele cele mai sarace.

5. decalajul de finantare

Pentru moment Statele Unite inca exceleaza in invatamantul stiintific si ingineresc la nivel de absolventi de liceu si de facultate precum si in cercetarea din mediul universitar. Dar cum chinezii arunca in lupta forte proaspete iesite din licee si universiati nu ar trebui san e mire ca perste un deceniu chinezii ar fi la fel de buni ca americanii.

Istoria ne arata ca in America, in loc sa se dubleze fondurile alocate Fundatiei Nationale pentru Stiinta, Congresul a votat un buget incarcat de cheltuieli inutile, care a sistat sprijinul acordat stiintei si ingineriei.

6.decalajul de infrastructura

Accesul in banda larga si tehnologiile informationale sunt importante nu doar pentru afacerile globale uriase ci si pentru ca au o importanta cruciala in progresul productivitatii si al inovatiei in fiecare sector al economiei.

Daca platforma lumii aplatizate face ca inovatia si productia sa devina tot mai eficiente, “dar un popor nu poate beneficia de pe urma acestui lucru, pentru ca este lipsit fie de infrastructura, fie de educatie, atunci mai devreme sau mai tarziu acest popor va ajunge la ananghie”(Craig Mundie de la Microsoft).