Criză economică din 1929-1933

Cap.1 Introducere

Perioada 1929-1933 reprezintă, eşecul dezastruos al tentativei şi al efortului de a restabili componentele esenţiale ale doctrinei liberale în economie.. Unele din manifestările crizei au continuat şi după încheierea perioadei, fenomen ilustrat de faptul că în vreme ce societăţile industrializate au ieşit mai repede din impas, marile dificultăţi în agricultură nu au încetat să afecteze în special statele slab dezvoltate din vasta regiune cuprinsă între Marea Baltică şi Marea Neagră.

De asemenea, nu este exagerată afirmaţia că urmările politice ale crizei economice mondiale au fost mai puternice şi mai nefaste pentru omenire decât consecinţele ei economice; criza a favorizat, pe de o parte, revizionismul manifestat într-o formă din ce în ce mai agresivă, iar pe de alta, a pus în dificultate democraţiile, care au lăsat cale liberă dictaturilor, dând prin aceasta o coloratură sumbră vieţii internaţionale şi cele mai negre temeri în ceea ce priveşte viitorul.

Puternica criză economică dintre anii 1929-1933,a fost un fenomen mondial ce a cunoscut aspecte şi grade de intensitate

diferite de la ţară la ţară. În această perioadă s-au manifestat concomitent criza financiară, criza producţiei şi a schimburilor comerciale, criza socială. Aceasta a inceput in anul 1929 in SUA si apoi sa extins in intreaga lume

Criza economica mondiala a inceput brusc intr-o perioada de prosperitate si optimism economic, printr-un krach bursier pe Wall Street in octombrie 1929, cuprinzand Statele Unite si raspandindu-se apoi in intreaga lume. Criza financiara a fost un indicator al depresiunii generale a economiei mondiale: productia si preturile industriale s-au prabusit, marasmul agricol, latent dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, s-a accentuat, comertul international s-a dezorganizat. Somajul, mizeria, antagonismele sociale s-au extins. Criza economica, acutizand infruntarile politice, a favorizat ascensiunea regimurilor autoritare, a agravat tensiunile internationale, a devenit o catastrofa la scara mondiala. Singura tara care nu a fost atinsa de aceasta a fost URSS. Anul de varf al crizei economice a fost 1932.

Cap 2 Origini si cauze

Originea crizei economice din 1929-1933 a fost văzută nu numai în fragilitatea sistemului circulaţiei internaţionale a capitalurilor, respectiv, în extrema lor mobilitate comparativ cu cea a forţei de muncă şi a mărfurilor, ci şi în persistenţa inflaţiei în cele mai stabile economii, respectiv în acumularea de stocuri de mărfuri.

Cronologia desfăşurării crizei are aspecte certe, dar şi aspecte încăcontroversate privind cauzele declanşării, lanţul de cauzalitate şi

succesiunea diferitelor manifestări, faptele fiind susceptibile de interpretări

diferite. Complexitatea şi profunzimea crizei impune luarea în considerare amai mulţi factori decât simpla explicaţie keynesiană a supraproducţiei provocată de scăderea consumului.

Cauze

Marele crah financiar din anul 1930 a aparut in primul rand ca o consecinta directa a Primului Razboi Mondial. Multe dintre cele mai puternice tari ale lumii, inclusiv Marea Britanie ori Germania, ramasesera cu datorii imense dupa Primul Razboi Mondial si apelau la SUA pentru imprumuturi.

Dupa Primul Razboi Mondial, economiile europene erau dependente de ajutorul financiar american. Dar, ca urmare a crahului, acesta nu a mai putut fi sustinut. Economiile tarilor europene au fost curand afectate de marea criza, dar impactul deplin nu a fost simtit decat in 1931.

In mai 1931, falimentul marii banci austriece Kreditanstalt a atras dupa sine prabusirea economica a Europei Centrale. Germania, care depindea de investitiile si imprumuturile americane a fost lovita din plin, numarul somerilor ajungand la sase milioane.

Criza Marii Britanii s-a declansat dupa cateva saptamani si chiar si tari mai putin industrializate, precum Franta si Italia, au fost grav afectate. Diminuarea cererii de cafea, zahar, bumbac si matasuri a dus la saracirea tarilor de la Brazilia pana la Japonia.

Comertul liber a fost abandonat atunci cand au fost impuse tarife (taxe de import) asupra unui numar mare de marfuri straine, in vederea protejarii propriilor industrii.

Multe tari au adoptat aceasta politica, numita protectionism, care a provocat restrangerea comertului mondial si a incetinit recuperarea economica a natiunilor. In Germania, criza a generat nemultumirile care i-au adus pe Adolf Hitler si pe nazisti la putere. In mod accidental, Hitler a adoptat politica economica promovata (fara succes) in Marea Britanie de economistul John Maynard Keynes, care stipula ca guvernele trebuie sa cheltuiasca, nu sa economiseasca, prin intermediul lucrarilor publice de mari proportii, care vor asigura locuri de munca si vor pune economia pe picioare.

Economia mondiala si-a revenit complet doar dupa 1939, cand razboiul a asigurat locuri de munca pentru toti.