Criza Economică Globală

Introducere

Începutul tumultos din punct de vedere al vieţii economico-financiare al secolului 21, continuând cu evenimentele de actualitate din presa financiară internaţională, dar şi naţională, au dat naştere unor semne de întrebare dedicate fenomenelor de criză financiară care au cuprins întreaga economie a lumii.

Astfel, se constată că din punctul de vedere al auditului intern şi al responsabilităţii pe care aceasta ar fi putut să o aibă în prevenirea declanşării unei crize, se iveşte următoarea întrebare: Această lipsă a criticilor, mai mult sau mai puţin dure, îndreptate spre activitatea de audit intern este un lucru pozitiv sau nu?

Aruncând o privire sumară asupra lipsei acestor critici am putea răspunde că este un lucru pozitiv, care ar semnifica faptul că auditul intern şi-a îndeplinit atribuţiile. Dar aici intervine următoarea întrebare: oare, într-adevăr auditul intern şi-a făcut datoria ori lipsa interesului asupra responsabilităţii auditului intern in contextul crizei reliefează importanţa minimă cu care au fost creditaţi auditorii interni?

Multiplele scandaluri financiare generate de falimentele unor mari corporaţii, care au avut loc începând cu anul 2001 (Enron) şi continuând cu 2002 (WorldCom, Qwest Communications, Adelphia, Global Crossing, Nortel, Parmalat) şi-au pus amprenta asupra activităţii de audit extern, dar şi asupra auditului intern. In consecinţă, unii specialişti şi-au îndreptat atenţia către cercetarea impactului şi a schimbărilor pe care aceste evenimente le-au avut asupra evoluţiei audititului intern.

În cadrul lucrării „Changes in International Auditing during the Time of the Major US Accounting Scandals” de Carcello J.V., Hermanson D.R., Raghunandan K., autorii şi-au fundamentat rezultatele pe baza unui studiu întreprins în rândul a 271 de directori de audit intern din cadrul companiilor americane listate la bursă. Câteva rezultate au arătat unele dintre consecinţele importante ale acestor colapsuri financiare precum :

- resursele financiare alocate funcţiei de audit intern şi personalului dedicat acestei funcţii, în perioada 2001-2002, au crescut în medie cu 10% ;

- întâlnirile dintre comitetele de audit şi departamentele de audit intern au crescut atât în intensitate, cât şi în ceea ce priveşte timpul alocat acestor întâlniri, în medie cu 20%.

Gordon Smith, preşedintele companiei canadiene de audit intern Canaudit Inc., companie cu activitate de peste 16 ani şi unul dintre principalii furnizori de servicii de audit intern în mediul economic canadian, în lucrarea sa „ Enron´s Lesson: Rebuild Internal Auditing Now!”, pledează pentru întărirea poziţiei auditului intern în cadrul companiilor, utilizarea unor resurse umane cu anumite capacităţi profesionale, militând pentru reconstruirea departamentelor de audit intern cu personal care să deţină abilităţi tehnice în identificarea riscurilor specifice afacerilor.

Înainte de propagarea evenimentelor de criză financiară care au afectat ulterior întreaga economie mondială, PricewaterhouseCoopers realizează în 2007 un studiu în care încearcă să proiecteze un model al auditului intern în viitorul apropiat, urmărind să indentifice care sunt principalele tendinţe pe care auditul intern le va avea în evoluţia sa viitoare.

Principalele concluzii ale acestui raport arată că:

- departamentele de audit intern vor trebui să adopte o abordare a auditului intern din prisma unui raţionament profesional centrat pe riscuri, dacă se doreşte ca auditorii interni să rămână elemente cheie în managementul riscului şi în consilierea oferită managementului ;

- rezultatele studiului indică 5 tendinţe identificabile – globalizarea, modificări în managementul riscului, progresul tehnologic, capacităţile şi talentul organizaţional, precum şi schimbarea rolului auditului intern. Înţelegerea acestor tendinţe şi a implicaţiilor lor susţine auditul intern în a furniza ajutorul necesar managementului general în identificarea şi gestiunea riscurilor, astfel ca la final, funcţia de audit intern să contribuie realmente la adăugarea unui plus de valoare organizaţiei;

- valoarea potenţială a funcţiei de audit intern este dependentă de doi factori majori: natura activităţii primare de audit intern şi maturitatea relativă a proceselor de management al riscului din cadrul organizaţiei.

Se remarcă astfel faptul că perioada dinainte de propagarea crizei economice globale s-a caracterizat prin creşterea rolului pe care auditul intern îl are în procesul de management al riscurilor.

Managementul riscurilor

Managementul riscurilor este un proces caracterizat prin compexitate, care demarează cu implementarea unei infrastructuri desemnate acestui proces, continuând cu identificarea, analiza şi evaluarea riscurilor, stabilirea unor măsuri concrete de combatere sau de diminuare a eventualelor pierderi ca urmare a producerii acestor riscuri. Totodata contribuie la identificarea şi evaluarea activităţilor care duc la reducerea evenimentelor negative, determinând atingerea unui anumit nivel de siguranţă, superior celui dinaintea aplicării programelor de management al riscului.

În lumina celor de mai sus , s-ar putea afirma că premisele pentru o gestiune eficientă a riscurilor potenţiale care pot ameninţa viaţa corporatistă ar fi fost asigurate. Cu toate aceste, evenimentele care s-au succedat începând cu vara anului 2007 au demonstrat contrariul, urmarea fiind avalanşa de evenimente negative care s-au propagat cu consecinţe mult mai grave decât ar fi putut să estimeze specialiştii.

Tim Leech, distins membru al Institutului de Auditori Interni din Canada şi al Asociaţiei Inspectorilor de Fraudă Certificaţi din Statele Unite, recunoscut la nivel internaţional datorită cunoştiinţelor sale în domeniul riscurilor întreprinderilor, evaluarea riscurilor, evoluţia auditului intern şi prevenirea şi detectarea fraudelor, remarca faptul că gradul de conformitate cu prevederile standardelor de audit intern, îndeosebi în ceea ce priveşte managementul riscului, nu a fost asigurat la un nivel acceptabil. Putini erau acei auditori interni care aveau inclusă în politica departamentului de audit intern furnizarea către management a unor rapoarte consistente asupra eficienţei în gestiunea riscurilor potenţiale ale afacerilor.