Criza economică în Republica Moldova

1. Definirea conceptului de criză

“Dinamica dezvoltării societății arată că, de-a lungul istoriei, economiile statelor s-au confruntat cu perioade de boom și de criză, care s-au repetat la intervale scurte, medii și lungi, fapt ce induce ideea de ciclicitate. Efectele crizei s-au resimțit în planul investițiilor, producției, al cererii agregate. În evoluția societății, crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțată, însoțite de o volatilitate și de o incertitudine în creștere, contradicții economice, politice, ideologice, militare etc.

Criza economică reprezintă o fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc. În situații de criză ne aflăm într-o permanentă stare de neliniște și de nesiguranță legată de viitor, teamă sau chiar panică, stare de dereglare a economiei, expresie a încălcării unor corelații necesare desfășurării activității economice. Declanșarea ei marchează și momentul începerii unor schimbări calitative ale economiei pentru o nouă fază ascendentă a activității economice.

Economiilor de piață le sunt caracteristice crize ciclice de supraproducție, constând în aceea că oferta este mai mare decât cererea, bunurile produse negăsind cumpărători solvabili, fapt care obligă pe ofertanți să reducă producția. Este dificil să apreciem când o criză financiară devine una economică sau dacă o criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu, vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, fie politice sau sociale.

Vorbim de o criză atunci când efectele acesteia se manifestă asupra unui număr foarte mare de oameni/companii. Crizele pot exista însă într-o stare latentă si nu sunt greu de previzionat (cauzele acestora fiind destul de clare). Crizele economice nu se încadrează într-un anumit model. Teoriile economice moderne resping ideea unei teoretizări generale a crizelor economico-financiare, conform cărora acestea pot fi încadrate într-un model general valabil, considerându-se că fiecare criză financiară este unică, fiecare reprezentând de fapt un accident istoric, generat de factori specifici, într-o anumită conjuncture social-economică și politică.

Conform acestor teorii crizele nu pot fi anticipate, astfel încât efectele negative ale acestora să fie aduse la un nivel minim. Cu toate acestea, istoria ne arată că, deși crizele economico-financiare nu apar și nu produc efecte în parametrii identici, ele sunt strâns legate de caracterul ciclic al proceselor economice. “

[https://docslide.com.br/documents/criza-economica-in-republica-moldovaprobleme-si-solutiiconspectemd.html]

2. Impactul economic al crizei în Moldova

“ În iunie 2009, FMI ( Fondul Monetar International) a caracterizat situația macroeconomică a Moldovei în felul următor: “La fel ca majoritatea țărilor din regiune, Moldova a fost lovită dur de criza economică mondială. PIB-ul real este proiectat să se contracte cu cel puțin 9 % în 2009, și există semne îngrijorătoare de deflație. Piețele de export s-au contractat, iar investițiile străine directe și remitențele s-au prăbușit brusc. Se preconizează ca deficitul de cont curent să rămână mare, în ciuda contracției rapide a importurilor. Începe să se manifeste o lipsă consistentă de finanțare externă, din cauza scăderii fluxului de capital.”

[http://www.ziare.com/articole/criza+economica+republica+moldova]

Mai mulți indicatori deja disponibili cu privire la funcționarea economiei din Moldova pe parcursul anului 2009 vădesc un declin evident.PIB-ul a avut în primul semestru 2009 un declin de 7.8% față de primul trimestru din 2008. Impactul crizei asupra diferitelor sectoare de producție nu este uniform. Declinul producției industriale este mai mare decât cel din comerț și agricultură. De asemenea, activitățile orientate spre export suferă o lovitură puternică, spre deosebire de cele orientate spre piața internă. Totuși, efectele asupra locurilor de muncă și a veniturilor, ca urmare a declinului nivelului de producție, determină un impact social mai puternic decât simpla sumă a descreșterii PIB-ului din sectorul respectiv.

Principalele canale de contagiune prin care se transmit efectele crizei financiare și economice în Moldova sunt remitențele tot mai scăzute, în consecință declinul cererii interne și externe, reducerea intrărilor de investiții străine directe, care, concomitent, reduc șansele de locuri de muncă și mă- resc șomajul (agrafat și mai mult de către emigranții care se întorc în țară) și contracția transferurilor guvernamentale către bugetele locale.

Șansele tot mai reduse de a găsi un loc de muncă, drept consecință a crizei, vor înrăutăți o tendință deja existentă în țară. Începînd cu anii 1990, șomajul era în descreștere continuă și în 2007 constituia ceva mai mult de 5%, ca mai apoi să scadă la 4.0%, în 2008.

[https://www.unicef.org/moldova/2009_009_Impact_of_Crisis__ROM_FINAL.pdf]