Criza Energetică a Anilor 80

1. Politica petrolului

Prin natura, caracterul si mai ales prin implicatiile sale, criza energetica constituie un fenomen mondial, o problema globala a omenirii. Problemele energiei si ale crizei energetice au o determinare tehnico-economica, politica si sociala . In ceea ce priveste criza energetica, determinantii politici si economici sunt esentiali, judecand prin prisma mutatiilor petrecute in raporturile de forte pe plan politic si pe plan international. Superioriatea unei civilizatii este demonstrata nu numai prin cantitatea de energie produsa, ci si prin modul in care se foloseste. Folosirea energiei este o problema care tine de gradul de civilizatie, de etica, deoarece dezvoltarea unei constiinte care sa inlature risipa este imperios necesara. Folosirea energiei este si o problema de echitate deoarece discriminarile in conumul de energie sunt incompatibile cu statutul civilizatiei moderne.

Criza energetica declansata la scara mondiala este privita in mod simplist prin criza evenimentelor din 1972-1973 (primul soc petrolier), evenimente care au condus la majorarea pretului barilului de titei, printr-o decizie a OPEC care si-a diminuat productia de titei pastrand oferta mondiala la un anumit nivel.

Petrolul nu este important prin sine insasi, insa este si o chestiune ce implica atat aspecte de realism cat si de interdependenta complexa. Interdependenta intr-o regiune data survine deseori inlauntrul unui cadru de reguli, norme si institutii ce se numesc regim. Regimul international al petrolului s-a schimbat dramatic in ultimele decenii. In 1960, regimul petrolului era un oligopol privat (oligopol: situatie cand pe piata se afla putini vanzatori – n.t.) ce avea legaturi stranse cu guvernele principalelor tari consumatoare. Pe atunci, petrolul se vindea cam cu doi dolari barilul, iar sapte mari companii petroliere transnationale, deseori numite ,,sapte surori” hotarau cantitatea de petrol ce va fi produsa. Pretul petrolului depindea de cat de mult produceau marile companii si de cererea din tarile bogate, acolo unde se vindea cel mai mult petrol. Companiile transnationale fixau ritmul de productie, iar preturile erau stabilite in conditiile din tarile bogate. Puterile cele mai tari din sistemul international, in termini militari traditionali, au intervenit ocazional pentru a mentine sistemul in stare de functionare. De exemplu, in 1953, cand o miscare nationalista (condusa chiar de primul-ministru Mossadegh – nt) din Iran a incercat sa-l rastoarne pe sahul Mohammed Reza Pahlavi, Marea Britanie si Statele Unite au intervenit in secret pentru a-l repune pe Sah pe tron. Regimul petrolului a ramas apoi neschimbat in mare parte.

Dupa 1973 a intervenit schimbarea majora in regimul international ce guverneaza materia petrolului. Tarile producatoare fixau ritmul de productie si, prin urmare , acesta avea un puternic efect asupra pretului, in loc ca pretul sa fie mai degraba determinat numai de piata din tarile bogate. A existat o mutatie enorma de putere si bogatie de la tarile bogate spre tarile relativ sarace. Documentele confidentiale publicate in 2004 au relevat ca Statele Unite aveau in vedere folosirea fortei pentu a pune mana pe campurile petroliere din Golful Piersic, dupa cum poate ar fi prezis teoria realista, dar nu s-a intamplat asa, iar regimul s-a schimbat in favoarea tarilor mai slabe. Cum ar putea fi explicata o asemenea schimbare dramatica?

O explicatie data frecvent este aceea ca tarile producatoare de petrol s-au grupat si au creat OPEC – Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol, care este un este un cartel de interese creat in sep¬tembrie 1960, reunind Iranul, Vene¬zue¬la, Irakul, Kuweitul, Arabia Saudita, Al¬geria, Indonezia, Libia, Nigeria, Qatarul, An¬gola si Emiratele Arabe Unite si in¬¬cear¬ca sa influenteze pretul prin controlul ofertei. Neajunsul cu aceasta explicatie este acela ca OPEC s-a infiintat in 1960, iar schimbarea dramatica nu a survenit inainte de 1973. Statele OPEC joaca un rol important in fixarea pretului petro¬lu¬lui, din moment ce controleaza in jur de 77% din rezervele globale cunoscute. Obiec¬tivul cartelului este acela de a-i de¬ter¬mina pe membrii sai sa produca mai putin decat cantitatea maxima posibila, pentru a determina o crestere a pretului. Cu alte cuvinte, OPEC reuseste sa in¬fluen¬teze pretul petrolului de pe piata glo¬bala, exercitand un control politic asupra cantitatii productiei injectate pe piata.