Criza financiară actuală - cauze

Introducere

„The world is round and the place which may seem like the end may also be

only the beginning”. Ivy Baker Priest

Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele răspunzând prin restrângerea cheltuielilor, este în plină derulare.

Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercă să refacă stabilitatea, prin naţionalizarea unor părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern.

Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale.

Criza a dat naștere unui mare număr de dezbateri, interogații și reflecții. Aceste demersuri răspund, desigur, nevoii de a înțelege cauzele și efectele crizei; de asemenea, ele încearcă să găsească diverse căi de ieșire din recesiune.

Însă, deși criza este, în primul rând, una financiară, iar în al doilea rând, una economică și socială, ea este, de asemenea, o criză a teoriei economice. Căci, criza actuală afectează nu numai o țară în tranziție, situată la periferia continentului european și care realizează cu greu transformarea economiei sale planificate în economie de piață, ori o țară în curs de dezvoltare, copleșită de povara datoriilor sale externe și aflată într-un continent îndepărtat, ci se manifestă în chiar nucleul dur al finanței internaționale. De aceea, criza pune în cauză bazele teoriei economice dominante (mainstream economics).

Partea 1. Criza financiară internaţională

1.1 Crize economico-financiare celebre

1. A patra cruciadă

Cea de-a patra cruciadă a fost o catastrofă financiară pentru multe dintre puterile europene de la începutul anilor 1200. Lupta pentru recucerirea Ierusalimului s-a dovedit mult prea costisitoare.

În anul 1202, armata care urma să atace orașul Cairo pentru ca ulterior să ajungă la Ierusalim nu avea cu ce sa treacă Marea Mediterană. Așa că toate privirile s-au îndreptat spre Veneția, una dintre cele mai importante puteri cu deschidere la mare.

Dogele Enrico Dandolo a stabilit că vapoarele venețiene vor transporta armata spre Cairo doar dacă aceștia plătesc 86,000 de monede de argint. Echivalentul de astăzi a 41 de milioane de euro. Suma (colosală pentru acea perioadă) a fost plătită dar „ investiția” nu a fost profitabilă, deoarece Ierusalimul nu a mai fost cucerit, iar Vaticanul, împreună cu alte state europene, au intrat într-o criză economică profundă.

2. Criza Scoției

În anul 1665, Regatul Scoției girează cu aproximativ 400,000 de lire (56 milioane de euro) Compania Scoției în încercarea de cucerire a unor noi teritorii în Africa și Asia. William Paterson, un antreprenor de succes (cel care a pus bazele Băncii Naționale Engleze), a convins investitorii din Scoția să-și concentreze averile în dezvoltarea unei noi colonii în zona golfului Panama. Pentru Paterson, dezvoltarea zonei era inevitabilă, deoarece pe aici treceau majoritatea corabiilor spre India. Planul s-a dovedit catastrofal, nu din cauza ideii ci mai degrabă din cauza faptului că nu a fost pus bine în practică.