CTN și Rolul lor Geoeconomic

Introducere

Contemporaneitatea ne demonstrează că trăsătura deosebită de dezvoltare mondială este creșterea și adîncirea interdependențelor între state, luînd naștere economia internaționalizată în corespundere cu necesitățile obiective ale revoluției tehnico-științifice și ale progresului tehnico-științific. În aceste condiții instrumentul principal al diviziunii internaționale a muncii devin mai întîi de toate marile societăți(companii) transnaționale, realizînd activitățile de antreprenoriați atît în țara lor, cît și în afara granițelor naționale.

În timp, tipologia utilizată pentru a defini aceste societăți este foarte diversă:

- Firme pluri- sau multinaționale;

- Societăți sau companii internaționale;

- Societăți (corporații) transnaționale ș.a.

Însă cu toată diversitatea termenilor, a deosebirilor de opinii, pot fi determinate un șir de trăsături comune, definitorii, ale acestui gen de întreprindere extinsă pe întreaga planetă – Pămînt. Fenomenul ”transnaționalității” a început să caracterizeze, în special cu deceniul al VIII-lea al secolului al XX-lea, și activitatea unor întreprinderi din țările dezvoltate, relativ avansate sau exportatoare de petrol. [^1.- p. 249]

”În cadrul procesului de globalizare în curs de

desfăşurare, avantajele sunt, în principal, create

pentru o minoritate de ţări şi centre de dezvoltare,

precum şi companii transnaţionale puternice.”

(Tran Duc Luong, ex-președintele Vietnamului)

Definirea conceptului CTN/STN

Termenul ”transnațional(ă)” provine de la engl., fr. ”transnational” , ceea ce înseamnă ”depășirea granițelor naționale”, folosit și pus în circulație de instituțiile ONU în deceniul al VIII-lea al secolului trecut. În publicațiile instituțiilor ONU e utilizat termenul de ”societate (corporație) transnațională”, dar nu ”societate (corporație) multilaterală” cum este indicat în unele publicații.Termenul ”CTN/STN” redă mai precis esența obiectivului de studiu.

În literatura de specialitate întîlnim diverse definiții ale acestui termen:

”o societate transnațională este o întreprindere care controlează unități de producție localizate în mai multe țări, indiferent de talia acestora”(italianul N. Rainelli), ”orice firmă al cărei capital este investit în procesul de acumulare internațională într-o activitate productivă, ea însăși internațională. Ea este forma sub care se organizează o parte a capitalului internațional”(analistul Franțaz W. Andreff), ”o organizație comercială largă cu filiale care operează în mai multe țări”(în Dictionary of International Trade (elaborat de Jerry M. Rosenberg. New-York, 1994)), ”o întreprindere de mari dimensiuni avînd sediul într-o țară și operînd în principal sau parțial prin filialele sale din alte țări”(Dictionary of Modern Economy întocmit de David W.Pearce, Macmillan Press.Londra,1994), ”extinderea marii întreprinderi în afara granițelor propriei țări. Ea alcătuiește un vast ansamblu la scara mondoeconomică, format dintr-o societate principală, societate-mamă și un număr de filiale implantate în diferite țări”(savanții-specialiști de la catedra”Relații Economice Internaționale” din cadrul ASE București) ș.a. [^1.- p. 249-251].

Din perspectiva oamenilor de afaceri, o companie transnațională este rezultatul fuziunii dintre două sau mai multe firme, de dimensiuni comparabile, cu sediul în țări diferite. Japonezii definesc o CTN printr-un termen împrumutat din agricultură ”dochakuka”, care înseamnă localizare globală și care semnifică adaptarea metodelor și tehnicilor de operare la condițiile locale. Savantul american Robert Roberson consideră că există distincții importante între diverse niveluri atinse de o companie în evoluția sa. El identifica 4 tipuri de firme care operează pe piața mondială, și anume: companii internaționale(societăți ale căror operațiuni internaționale sînt conduse de un grup ”leader” , care ia în considerare toate strategiile posibile pentru a intra pe noi piețe, inclusiv calea investițiilor directe),companii multinaționale(firme în cadrul cărora fie datorită structurii organizatorice, fie politicilor adoptate, operațiunile cu exteriorul sînt considerate a avea aceeași importanță ca cele naționale, resursele fiind distribuite neținînd cont de granițe.),companii transnaționale(întreprinderi multinaționale, conduse și controlate de către persoane sau de către alte întreprinderi , de o altă naționalitate),companii supranaționale(întreprinderi transnaționale, legal denaționalizate, cu scopul de a se sustrage cadrului juridic și al sistemului fiscal dintr-o țară). [^2.- p. 146]

Pentru a sintetiza, vom defini corporația transnațională ca fiind acea entitate economică formată dintr-o firmă-mamă și filialele ei din mai multe țări, ce este caracterizată de internaționalizarea producției, se bazează pe un ”bazin” internațional de resurse umane, materiale și financiare, și promovează la scară globală un anumit set de valori proprii. [^3.- p. 18]

Indiferent de denumire, termenul generic pe care îl vom folosi în continuare va fi cel de corporaţii sau societăţi transnaţionale. Atunci când ne referim la fenomenul corporatist, avem în vedere nu doar cele mai mari companii din lume, care, într-adevăr, deţin o forţă uriaşă în economia mondială, ci şi la aşa numitele corporaţii de mărime mică şi medie. Se apreciază că astăzi sunt în jur de 64 000

de corporaţii transnaţionale, care acţionează prin intermediul a 870000 de filiale, răspândite pe tot cuprinsul globului. Acestea realizează o treime din exporturile mondiale, o zecime din PIB-ul mondial şi asigură peste 50 de milioane de locuri de muncă. [^2.- p. 149]