Cuba

O contracție economică a avut loc în Cuba, la începutul anilor 1990, cu o magnitudine mai mare decât în orice țară dezvoltată în ultima jumătate de secol. Acest lucru a rezultat în primul rând din dispariția blocului socialist european și înăsprirea simultană a blocadei guvernului SUA, la un moment în care Cuba a fost implicat în corectarea principalelor sale probleme economice. Criza economică a afectat o serie de domenii ale societății cubaneze. De stat a adoptat o serie de măsuri pentru a face față situației socio-economice, care au condus la rezultate pozitive în domeniile social și economic, precum și unele rezultate nedorite. În sectorul sănătății, criza economică a redus în principal, disponibilitatea resurselor și a afectat în mod negativ unor factori determinanți pentru sănătate și unele aspecte ale stării de sănătate a populației. În ciuda dificultăților economice predominante, guvernul este hotărât să păstreze realizările țării în domeniul sănătății, și să le dezvolte în continuare în continuare. Soluția nu este privatizarea sau introducerea unor sisteme de asigurări de sănătate sau măsuri similare. Mai degrabă, Cuba va căuta mai multă raționalitate și eficiență economică în sectorul sănătății. Ea a ratificat principiile pe care statul ar trebui să continue să finanțeze sistemul de sănătate și să mențină o acoperire universală și accesibilității prin servicii gratuite.

Se pare că aproximativ o dată la treizeci de ani economia Cubei a fost lovit de un cataclism economic. Razboiul de Independenta la sfarsitul anilor 1890 a devastat economia și decimat populația. Marea Depresiune a afectat Cuba profund în 1930. Revoluția socialistă a creat transformări economice masive în anii 1960. Apoi dizolvarea blocului sovietic la începutul anilor 1990 răsturnate multe dintre bazele economice care au fost depuse în Transformarea socialistă a țării. Accentul acestei lucrări este răspunsul Cuba și performanța economică în timpul și după această ultimă debacle. Literatura de specialitate publicată în Proceedings al Asociației pentru Studiul economiei cubaneze (ASCE), este bogat cu munca excelentă arătând spre multitudinea de probleme, deficiențe și contradicții în economia incastrate cubaneze. Dar această lucrare va prezenta un contrast cu această tendință trecut în interpretare. Mai precis, se va sublinia faptul că, chiar dacă paharul economiei cubaneze ar putea fi într-adevăr, pe jumătate goală, ea poate fi privit ca pe jumătate plin. Vedere One va depinde de ceea ce se compară performanța economică recentă a Cubei la. Pe baza multor indicatori de dezvoltare și asupra performanțelor producției în raport cu economiile în circumstanțe similare, comparația este frecvent favorabilă.

CUBA ÎN 1990

Deceniul anilor 1990 a început, Cuba a fost un membru integrantă din CAER, organismul de tranzacționare din țările care au compus fostul Blocul sovietic. Acestea au fost în principal Uniunea Sovietică și țările din Europa de Est. În calitate de membru al această organizație, comerțul exterior al Cubei și, la rândul său, producția internă s-au subsumat în logica a organizației. În acest mod de economic planificarea, fiecare țară a fost să se specializeze în ceea ce fiecare presupune că a fost cel mai potrivit pentru a produce. Cuba a fost retrogradată să specializat în valoare adăugată scăzută tropicale produse pentru grup, inclusiv zahăr, citrice, și tutun. În schimb a fost de a primi combustibil, boabe, și bunuri de capital de la partenerii săi. În plus, termenii a comerțului cu acest model de comerț au fost fixate timp de cinci ani perioade, și un sistem de finanțare moale a fost în loc pentru orice deficitele acumulate.

Până la sfârșitul anilor 1980, 85% din comerțul exterior al Cubei a fost cu partenerii săi CAER. A fost, de asemenea, o comerț dependentă națiune, cu importuri reprezentând 41% din PIB, iar furnizorii externi reprezentând 37% din cererea internă totală. elemente esențiale, cum ar fi cereale, ulei vegetal, pantofi, și îmbrăcăminte au fost importate aproape în totalitate. Cu toate acestea, sectorul de export a devenit, de asemenea, în timpul stagnante De data aceasta, producând deficite comercia le cronice ale în jurul valorii de două miliarde de pesos pe an, în ultima jumătate a anului anii 1980 (CEPAL 2000, Cuadro A.3). acestea comerț deficitele au fost însoțite de întârzieri în finalizarea proiecte de investiții, un deficit fiscal, și explozia creșterea ineficiențele în sectorul agricol ceea ce privește producția pe unitate de intrare . Rezultatul a fost o economie totală de stagnare cu PIB pe cap de locuitor în scădere cu 3%, între 1985 și 1989. În plus, Pana in 1986 Cuba a fost deja în imposibilitatea de a serviciu greu sa datoria valută și a declarat un moratoriu datorii .

Imaginea care apare în 1990, este una dintr-o economie care a fost tulburat in ciuda faptului ca incurajata de moale credite și termeni stabile de comerț. A fost de import-dependentă, totuși partenerii săi comerciali au fost la distanță. industria sa posedat de tehnologie în general învechită, iar sectorul său de export a fost arată ineficiența în creștere. Situația a fost, probabil, nu este viabilă în lung alerga. Cu toate acestea, sistemul de tranzacționare care a fost aflat la baza structura economică ansamblu a țării a dispărut aproape peste noapte. Aproape instantaneu, Cuba ceea ce privește comerțul transformat crunt în rău ca ei tradiționale Partenerii comerciali au început să insiste în cumpărarea și de vânzare la prețurile predominante pe piață, care de obicei puține produse de export au defavorizat Cuba. În același timp, Liniile de credit ale țării au dispărut. O tara aproape în întregime dependentă de importuri găsit dificil de a cumpăra ceva în străinătate. Rezultatul, așa cum noi toți știu, nu a fost destul.