Cum acționează UE ca o piață unică în relațiile sale de comerț exterior

Cap.I. Piata unica europeana

Uniunea Europeana (UE) este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 între 6 ţări. După 56 de ani, are 27 state membre şi intenţionează de a se extinde în continuare. Misiunea Uniunii Europene este să organizeze relaţiile între statele membre şi popoarele lor în mod coerent şi pe baza de solidaritate. Obiectivele UE includ promovarea progresului economic şi social, definirea identităţii UE pe scena internaţională, introducerea cetăţeniei europene, dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie, precum şi menţinerea şi dezvoltarea legislaţiei UE.

Comunitatea Economică Europeană (înfiinţată în 1957 prin Tratatul de la Roma) a avut ca principal obiectiv înfiinţarea unei Pieţe Comune, cu eliminarea gradată a barierelor comerciale dintre statele membre. Conceptul de Piaţa Comună implică: uniunea vamală, piaţa internă libera concurenţă ,politica comercială comună.

Tratatul de la Maastricht (1991), care înfiinţează Uniunea Europeana, introduce conceptul de Piaţa Unică Europeană (care intră în vigoare din 1993): "O zonă fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului". Acum, Piaţa Unică Europeană sau Piaţa Internă este cea mai mare piaţă a lumii - ca putere de cumpărare .

Piaţa unică este componenta esenţială a integrării economice internaţionale şi, totodată, mijlocul principal de realizare a scopurilor comune ţărilor care o compun. Avantajele economice care justifică existenţa unei pieţe unice:

- stimulează creşterea productivităţii şi a nivelului general de viaţă;

- concurenţa fiind mai intensă, consumatorii beneficiază de preţuri mai scăzute, precum şi de o mai mare varietate de bunuri, de calitate superioară;

- permite o producţie de serie mare, astfel diminuând costurile de producţie;

- poate contribui la optimizarea investiţiilor de capital;

- permite folosirea mai raţională şi mai eficientă a forţei de muncă.

Uniunea Europeană a pus în centrul preocupărilor şi acţiunilor ei piaţa unică, pe care o consideră principalul element unificator, de progres. De la infiintarea sa, Uniunea Europeana si-a extins nu numai dimensiunea, prin aderarea de noi state membre, ci si domeniile in care a dezvoltat o politica comuna europeana. Uniunea Europeana a creat piata unica interna printr-un sistem de legi si reglementari ce garanteaza libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comert, agricultura si pescuit. De asemenea a luat masuri pentru punerea in practica a unei politici europene pentru dezvoltarea regionala.

Conceptul de Piata Unica Europeana implica:

- uniunea vamala: eliminarea taxelor vamale intre statele membre si stabilirea unor tarife externe comune

- piata interna: desfiintarea, intre statele membre, a obstacolelor fata de cele patru libertati fundamantale ( libera circulatie a bunurilor, serviciilor si capitalului).

- libera concurenta: asigurarea nedistorsionarii concurentei in piata interna

- politica comerciala comuna : cea mai importanata diferenta intre conceptul de piata comuna si zona de comert liber.

Cap.II. Politica comerciala a UE

Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. adoptate de către o ţară sau o comunitate de ţări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe, conform intereselor proprii. Politica comercială este unul din pilonii principali ai relaţiilor Uniunii Europene cu ţările terţe. Realizarea unei politici comerciale comune a făcut parte din planul iniţial de integrare economică europeană, astfel că politica comercială a UE(iniţial CEE) este comună în linii mari în raport cu restul lumii încă din 1968, odată cu realizarea Uniunii Vamale.

Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă între instrumentele principale de realizare a integrării pieţelor naţionale într-o piaţă regională unică cu scopul accelerării creşterii economice, a ridicării eficienţei şi competitivităţii economice şi a creării premiselor de adâncire a integrării interstatale. Pentru Comunitatea Europeană, raţiunea unei politici comerciale comună rezidă din faptul că libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor din cadrul Comunităţii nu se poate realiza cu politici comerciale naţionale diferite.

Măsurile de politică comercială referitoare la importuri sunt reprezentate de: tariful

vamal comun, reglementări comune de import, reguli de import din ţările terţe, proceduri

comunitare pentru administrarea contingentelor, alte bariere netarifare şi paratarifare,

suspendarea autonomă a taxelor vamale sau a contingentelor.

La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I din partea a II-a se numea „Libera circulaţie a mărfurilor”. În cadrul acestuia se făceau referiri la următoarele aspecte:

- eliminarea taxelor vamale între statele membre;

- instituirea tarifului vamal comun;

- eliminarea restricţiilor cantitative între statele membre;

- practicile de dumping.

Instrumente ale politicii comerciale comune

Un element fundamental al politicii comerciale a UE este stabilirea şi adaptarea unui tarif extern comun. Promovarea schimbului liber este una din preocupările majore ale Uniunii. Absenţa restricţiilor în cadrul schimburilor comerciale dintre statele membre ale UE a impulsionat masiv aceste ţări, şi, în acelaşi mod, UE aşteaptă avantaje pentru ambele părţi, avantaje care să decurgă din schimbul liber cu toate ţările lumii.

De aceea, UE a încercat întotdeauna să reducă masiv tarifele externe pentru a deschide piaţa europeană produselor din lumea a treia, deşi, desigur, acest lucru este posibil numai cu condiţia ca pieţele din acele ţări să se deschidă produselor europene. Ratificarea unor acorduri economice cu alte ţări ar trebui să promoveze comerţul şi să adâncească relaţiile economice. Acest lucru include, de asemenea, eforturi de aplanare a conflictelor comerciale.