Cunoașterea și capitalul intelectual în contextul noii economii și a societății bazate pe cunoaștere

1.Societatea bazata pe cunoastere si aparitia capitalului intelectual

1.1.Cunoasterea-principala forta motrice in noul mileniu

De la inceputul civilizatiei umane cunoasterea a actionat permanent ca un mijloc de a controla intelectul uman. Oamenii care s-au remarcat, in orice domeniu, au folosit cunoasterea in mod deliberat pentru a-si asigura controlul asupra celorlalti si, astfel, a-si castiga un loc in istorie.

In ultimele decenii are loc o expansiune a conceptului de “noua economie” dezvoltadu-se un nou tip de abordare legat de stiinta economica. Diferenta dintre abordarea echilibrului in economia clasica si in noua economie este prezentata foarte sugestiv de catre Ilya Prigogine: ”Economia clasica pune accent pe stabilitate si echilibru. Astazi se observa existenta instabilitatii, a fluctuatiilor si a tendintelor evolutioniste care se manifesta practic la toate nivelele. Ne aflam in fata unui univers mult mai complex si mai structurat decat ne-am putut imagina vreodata. Sfarsitul acestui secol se asociaza cu nasterea unei noi viziuni asupra naturii si stiintei care aduce omul ceva mai aproape de natura, o stiinta care face din inteligenta si creativitatea umana o expresie a unei tendinte fundamentale in univers. Se deschid astfel noi perspective pentru cercetarile interdisciplinare.”

Traim intr-o lume in schimbare, iar independenta spiritului si depasirea paradigmelor conduc la inovatie, iar valoarea inovatiei devine mai importanta ca valoarea traditiei. In acest context se incurajeaza inovatia, chiar in defavoarea succesului, postuland o conceptie care spune ca este rau sa gresesti, dar e mult mai rau sa nu incerci de frica greselii.

In noua economie si in societatea cunoasterii bunurile intangibile precum cunostintele si managementul informatiei si cunoasterii devin noul nucleu al competentelor. In opinia profesorului Quash de la London School of Economics, ne aflam intr-o lume care pune accent pe valoarea economica a bunurilor intangibile. Avem de-a face cu “domenii cognitive” in care ideile valoreaza miliarde, in timp ce produsele costa tot mai putin.

Un aspect nou al cunoasterii este acela de factor economic. In ultimii 500 de ani, observa Laurence Prusak, factorii de productie au fost pamantul, munca si capitalul, neglijandu-se rolul cunoasterii ca factor distinct de productie. Pentru Prusak, cunoasterea reprezinta un capital intelectual, ceea ce invata o organizatie: ”nu exista nici un alt avantaj sustenabil decat ceea ce o firma stie, cum poate utiliza ceea ce stie si cat de repede poate invata ceva nou”.

Si in viziunea lui Peter Drucker, in viitor altii vor fi factorii de succes: ”Factorii traditionali de productie – pamantul, munca si capitalul – nu au disparut. Dar ei au devenit secundari. Cunoasterea devine singura resursa cu adevarat relevanta astazi.”

Noua economie reclama o regandire a teoriei factorilor de productie. Cunoasterea devine componenta esentiala a sistemului de dezvoltatre economica si sociala contemporan. Difuzarea inovatiilor si convergenta tehnologiilor de varf vor juca un rol cheie in accelerarea importantei cunoasterii in contextul procesului de globalizare.

Conceptele moderne de “e-economics” si comert electronic reclama apelarea la un nucleu al competentelor unde cunoasterea va fi principala forta motrice. Noua economie presupune acordarea unui interes sporit asa-numitei societati a cunoasterii, anagajatului/salariatului care are cunoastere, capitalului intelectual, precum si organizatiilor care invata.

Cunoasterea a fost intotdeauna extrem de importanta. De-a lungul istoriei, victoria a fost in mainile celor care au folosit cunoasterea, fiind constienti de potentialul ei de neegalat: printre acesti castigatori se numara razboinicii primitivi care au invatat sa faca arme din fier, oamenii de afaceri din Statele Unite, care, timp de o suta de ani, sunt beneficiarii celui mai bun sistem de scoli publice din lume, cu o mana de lucru extrem de bine educata si, bineinteles, lista poate continua. Dar cunoasterea este mult mai importanta decat inainte, pentru ca ne aflam in mijlocul unei revolutii economice ce da nastere Erei Informatiilor.

Cunoasterea, spre deosebire de munca, pamant si capital, este un activ care se apreciaza pe masura utilizarii. Cu cat sunt utilizate mai mult, cu atat cunostintele devin mai efective si eficiente. In opinia lui Karl Erick Sveiby, in noua economie, cunoasterea are patru caracteristici: