David Ricardo - Continuator al Liberalismului Clasic

1. Viata si opera lui Ricardo

In aprilie 1817, dupa o munca de doi ani, inceputa la insistentele prietenilor cu scopul initial de a largi un anterior aparut “Eseu asupra profitului”, David Ricardo tiparea la Londra “Despre principiile economiei politice si impunerii”. Cartea devenita repede o lucrare clasica a gandirii economice, marca apogeul economiei politice burgheze.

David Ricardo dezvolta astfel pana la limitele ingaduite de orizontul capitalist, doctrina economica reprezentata pana atunci de William Petty si Adam Smith.

A fost al treilea din cei 17 copii ai lui Abraham Israel Ricardo, evreu spaniol , initial agent de schimb la Bursa din Amsterdam si stabilit ulterior, pe la 1760 in Anglia, unde ocupa un loc fruntas in activitatea bursei londoneze ca si in viata comunitatii evreilor spanioli de aici. Aici in capitala Angliei se naste la 18 aprilie 1772 David Ricardo. La 11 ani tanarul este trimis de parinti la scoala “Talmud Tora” de pe langa sinagoga portugheza din Amsterdam unde i se predau, dupa unii “sanatoase teorii ale schimbului si arta perfectului negustor” , dupa altii “rudimentele doctrinei ebraice” . La 13 ani se intoarce in Anglia, mai ia un an lectii particulare, dupa care intra ca practicant in biroul de schimb al tatalui sau. La 21 de ani, va dobandi destula experienta si prestigiu spre a obtine de la bancile londoneze creditele necesare deschiderii unui birou propriu. Simtind nevoia unei instruiri temeinice, Ricardo face primii pasi in aceasta directie, deoarece il proecupa mersul revolutiei industriale(“transformarea brutala si radicala a tuturor relatiilor sociale sub influenta masinilor, transformare care in stiinta economica este numita de obicei industrial revolution” ). El considera necesara cunoasterea acesteia nu numai sub aspect practic, cat si teoretic, precum si implicatiile ei asupra dezvoltarii ulterioare a societatii engleze. Fara cunostintele temeinice in domeniul stiintelor naturii, mecanicii, chimiei, mineralogiei, fizicii si economiei, era greu de conceput patrunderea in tainele revolutiei industriale. Ricardo si le va capata prin autoinstruire, dupa ce a acumulat o avere considerabila (pe care a evaluat-o chiar la cifra de 40 milioane franci, care ar fi enorma pentru acea perioada, dar probabil exagerata ), fiindu-i de folos si discutiile indelungate purtate cu o serie de oameni instruiti din cercurile pe care le-a organizat si subventionat. In aceasta atmosfera de efervescente cautari, la varsta de 27 de ani, David Ricardo – omul de afaceri experimentat- ia in mana prima lucrare stiintifica de economie. Este “Avutia natiunilor” de Adam Smith, pe care o gaseste intamplator la un prieten. Este momentul care-i va marca destinul si-l va incadra in perimetrul gandirii economice ca un deschizator de domenii in cel putin patru directii esentiale: teoria valorii, teoria rentei funciare, teoria repartitiei si teoria costurilor comparative si avantajele relative in schimburile dintre tari.

La varsta de 38 de ani, ca urmare a razboaielor contra Frantei care provocasera o “depreciere a biletului de banca ” (deprecierea bancnotelor), publica primul sau studiu in 1810 “Despre marele pret al monetii ca proba a deprecierii biletului de banca”(The High Price of Bullion) in care demonstreaza ca urcarea pretului aurului este consecinta deprecierii bancnotelor. Lucrarea starneste un interes considerabil. Reactia oficialitatii duce la formarea celebrului “Bullion Committee” (Comitetul parlamentar al aurului), al carui raport confirma in esenta tezele lui Ricardo. S-a sustinut ca pamfletele si lucrarile lui Ricardo, din aceasta epoca de inceput a activitatii sale stiintifice, nu lasa sa se intrevada ganditorul profund din “Principii” (Despre principiile economiei politice si impunerii).

Aparitia “Principiilor” in 1817 reprezinta cel mai important eveniment in dezvoltarea gandirii economice premarxiste. Cartea cuprinde 32 de capitole. Esenta conceptiei ricardiene se concentreaza in primele 6 capitole ale lucrarii si intregit cu unele precizari interesante rezultate din studiul “Valoare absoluta si valoare de schimb”(1823) scris in ultimul an al vietii sale.