Decalaje Economice

Decalajele economice, ca si diversitatea etnica , pot fi gestionate inteligent printr-un design institutional care sa atribuie comunitatilor sarcina promovarii propriului plan de dezvoltare. Educatia, provocarile ecologice si încurajarea mediului competitional de afaceri sunt parte din agenda locala, judeteana si regionala. Esecul regiunilor de dezvoltare, semnalat de catre oficialii români, indica urgenta unei reflectii în marginea regimului de autonomie locala, fie si prin optiunea regionalizarii politice.

Decalajele economice, sociale, politice si de civilizatie care despart România de tarile prospere ale Europei s-au adâncit în mod dramatic în cei 50 de ani de dictatura comunista. O parte a acestor decalaje s-au agravat în anii 1990-1996, când o politica reactionara si stagnanta a impus României ritmurile cele mai lente de dezvoltare din Europa post-comunista. Reformele realizate în perioada 1996-2000 au demarat un nou curs de dezvoltare economica si sociala, au consolidat democratia si respectul pentru drepturile cetatenilor, au încurajat descentralizarea si subsidiaritatea, au eliberat economia de cea mai mare parte a constrângerilor mostenite din trecutul comunist .

Cei doar patru ani de guvernare a coalitiei de centru nu au fost însa nici pe departe suficienti pentru a redresa situatia în domeniile în care politici reactionare, de restaurare a normelor mostenite din regimul comunist, au agravat decalajele în cauza, ca si pentru elaborarea si aplicarea unei strategii complexe care sa duca pâna la capat dezvoltarea durabila a României. Se va stabili, în cadrul unui amplu dialog cu cele mai diverse categorii de cetateni, prioritatile pe care societatea româneasca le considera cele mai urgente, dar propune în primul rând un complex de optiuni strategice care sa înscrie definitiv România pe curba ascendenta a progresului economic si social.

Decalajele par a fi profunde, dar unele dintre ele (PIB-ul în valoare absoluta, de exemplu) nu sunt cu adevarat relevante din punct de vedere economic si social  factorul populatie trebuie si el luat în considerare. PIB-ul pe cap de locuitor rezuma principalele decalaje si acest lucru este si mai pronuntat daca aceasta variabila este comparata cu media europeana. PIB-ul celei dintâi dintre tari (Luxemburg) este cu peste doua treimi mai mare decât media europeana si este de 2 ori si jumatate mai mare ca al Greciei. Decalajele sunt importante de asemenea daca se ia în considerare rata somajului.

O analiza simpla sustine ideea ca tarile cu un PIB pe cap de locuitor evident sub 100 (media europeana) si în plus cu o rata ridicata a somajului sunt dezavantajate de realizarea Uniunii Monetare Europene, ca si de procesul de extindere a UE si de crestere a concurentei. De aceea, ar parea necesara implementarea de masuri pentru a face fata unor astfel de probleme care distanteaza anumite tari de nucleul european. Aceste mijloace sunt concentrate în asa-numitul Fond de Coeziune.

Fondul de Coeziune este un instrument financiar menit sa consolideze coeziunea economica si sociala între tarile europene. Resursele acestui Fond sunt alocate în doua sectoare: mediu si retele de transport trans-europene. Crearea acestui fond, unul dintre cele mai noi ale UE, se regaseste în Articolele 129 C si 130D ale Tratatului. Articolul 130 S se ocupa de finantarea proiectelor legate de protectia mediului. Protocolul 15 din anexa Tratatului stabileste cerintele care conditioneaza accesul la resursele Fondului. Doua Reglementari ale Consiliului, din 1993 si 1994, completeaza