Deficitul bugetar și datoria publică - rațiuni politice și economice

Politica bugetara reprezinta teoria si actiunile guvernamentale referitoare la veniturile si cheltuielile publice, caile si mijloacele de concentrare a incasarilor, tipurile si marimile cheltuielilor prin care se poate interveni direct pentru atenuarea socurilor si disfunctionalitatilor, pentru relansarea economiei.

Politica bugetara exprima rzultatul optiunilor bugetare ale unei autoritati de decizie publica – centrala sau locala – in scopuri economico-sociale, implicand venituri si cheltuieli publice. Astfel, politica bugetara se concretizeaza in bugetul public

Politica bugetara, ca si alte forme de politica economica, are obiective care vizeaza infaptuirea unor interese ale majoritatii sau ale intregii populatii, obiective compatibile cu libera initiativa a agentilor economici.

Bugetul de stat este bugetul administratiei centrale de stat, principalul instrument financiar care cuprinde veniturile mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestora pe destinatii de cheltuieli. El se infatiseaza ca o balanta , ca un document economico-financiat de sinteza, elaborat si gestionat de guvern si autorizat de Parlament.

Veniturile bugetului de stat cuprind incasarile din: impozite directe, impozite indirecte, ca si resursele financiare nefiscale.

Cheltuielile bugetului de stat reflecta functiile statului si se concretizeaza in cheltuieli pe urmatoarele destinatii: educatie, cultura, stiinta, sanatate, protectie sociala, ordine publica, aparare nationala, justitie, administratie publica, protectia mediului etc.

In tara noastra se foloseste si bugetul general consolidat, ca instrument al politicii bugetare fiscale prin care sunt corelate atat veniturile si cheltuielile bugetului de stat )bugetul central si bugetele locale), cat si interdependentele acestora, mai ales deficitul bugetar, cu soldul deficitar al balantei de plati externe, cu decalajul dintre investitii (inclusiv cele straine) si economisire.

Executia bugetului poate fi: echilibrata, atunci cand veniturile sunt egale cu cheltuielile; excedentara, atunci candveniturile realizate sunt mai mari decat cheltuielile; deficitara, atunci cand cheltuielile Guvernului depasesc incasarile.

Fiecare dintre aceste trei stari ale executiei bugetare trebuie inteleasa in complexitatea ei si a legaturilor ei cu evolutia economico-sociala, exprimandu-se optiunea pentru aceea care corespunde cei mai bine realitatilor unei tari si politicii bugetare promovate de statul respectiv.

Situatia ideala pentru orice stat este aceea de buget excedentar, care poate fi folosit de autoritatile publice in diverse modalitati ca:

- Lichidarea datoriei publice existente sau numai a unui anumit procent al acesteia atunci cand excedentul atat permite;

- Constituirea unor fonduri speciale, care se intalnesc in anumite tari sub forma de fonduri de tezaur ce se depun in cont la banca de emisiune, incasandu-se dobanzi pentru acestea.

In conditiile actuale, in cele mai multe tari bugetul public este deficitar sau cronic deficitar din cauza preluarii an de an a deficitelor din perioadele anterioare. Acoperirea deficitului bugetar se poate realiza prin:

- Emisiunea de bonuri de tezaur pe termen scurt, sub un an;

- Contractarea de imprumuturi de stat, prin emisiunea si plasarea de obligatiuni si alte titluri de valoare publice, pe termen mediu sau lung;

- Consolidarea deficitului bugetar, prin preluarea lui la datoria publica;

- Reducerea cheltuielilor publice

- Reducerea cheltuielilor administratiei

- Eliminarea subventiilor

- Marirea bazei de impozitare;

- Accent pe impozitele indirecte

Politica bugetara pozitiva reprezinta ansamblul teoriilor si actiunilor statului referitoare la orientarea veniturilor si cheltuielilor publice spre cresterea economica, spre marirea gradului de ocupare a fortei de munca, ca si spre atenuarea inflatiei si altor disfunctionalitati in domeniul bugetar.

De aceea , ea mai este cunoscuta si ca politica de relansare bugetara ce se concretizeaza in efecte numeroase pe care le genereaza cheltuielile bugetare si impozitele asupra cererii globale, venitului si consumului in timpul executiei bugetare. Aceste efecte agregate se cunosct sub denumirea de multiplicator