Deflația, dezinflația și hiperinflația - forme ale dezechilibrului monetar

I. Deflația

Deflația este caracterizată de scăderea generalizată şi de durată a tuturor prețurilor dintr-o economie, fiind determinată de restrângerea masei monetare aflate în circulație şi care se află la un nivel sub cel al nevoilor economiei.

Fenomenul deflației este opus inflației şi are ca şi consecință creşterea puterii de cumpărare a monedei naționale. Deflația produce efecte asuprea repartizării averii între debitori şi creditori, fiind în avantajul creditorilor, care primesc banii împrumutați cu o putere de cumpărare situată la un nivel mai ridicat. Totodată, deflația este caracterizată de diminuarea nivelului practicat la ratele dobânzilor.

Cauzele deflației fac referire la reducerea vitezei de circulație a banilor sau a cantității de monedă aflată în circulație. Deşi deflatța ar trebui să influențeze creşterea standardelor de viață, statisticile demonstrează contrariul.

Dacă în anii 1929-1933 prețurile au scazut cu 25% şi veniturile populației cu 45%, în anii 1970-1980 prețurile au crescut de 2.5 pri, în timp ce veniturile populației de 3.5 ori.

Deflația caracterizează situaţia în care pe termen lung, oferta de bunuri şi servicii este mai mare decăt cererea, avănd loc scăderea preţurilor.

Cu alte cuvinte, deflaţia este un complex de măsuri adoptate pentru "resorbirea"cantităţii prea mari de monedă. Dacă aceste măsuri se realizează , ele permit monedei să-şiredobândească valoarea iniţială .

Forme ale Deflaţiei

• Deflația monetară, caracterizată prin diminuarea mijloacelor de plată aflate în circulație, deci prin reducerea cantității de monedă aflată la dispoziția agenților economici.

• Deflația financiară care corespunde contractării creditului disponibil acordat prin sistemul bancar.

Deflaţia reală consta in reducerea activităţii economice. Prin termenul deflaţie sunt desemnate toate scăderile considerabile ale preţurilor indiferent de cauzele lor, sau de efecte. Rata deflaţiei poate fi definită şi ca rata anuală de scădere a niveluluigeneral al preţurilor, fiind, în alţi termeni, o rată a inflaţiei negative.

Pot fi diferenţiate două niveluri de deflaţie:

• deflaţia deschisă

• deflaţia târâtoare

Până la cel de al II-lea Război Mondial, episoadele deflaţioniste s-au caracterizat prin fenomene de diminuare a preţului şi a cantităţii de monedă în circulaţie, rambursareadatoriei publice, reducerea cheltuielilor publice, contractarea creditelor private şi diminuareaveniturilor şi ale cererii nominale totale.

În anii ’90 s-au manifestat aceleaşi fenomene, într-o formă modificată: o scădere a inflaţiei dar nu o diminuare a preţurilor, o încetinire a vitezei de circulaţie, dar nu o diminuare a masei monetare, o frânare a creşterii veniturilor, dar nu o diminuare a lor, o încetinire a creşterii economice, dar nu o recesiune. Această formă a deflaţiei, care s-a manifestat în ţările membre aleU.E. la începutul anilor ’90, a fost desemnată deflaţie târâtoare

Din punct de vedere istoric, se cunosc numeroase cazuri in care s-a încercat aplicarea unei politici deflaţioniste, însă în pofida eforturilor dificile şi susţinute care s-au depus, politicile respectiveau eşuat de fiecare dată.

Explicaţia rezidă în faptul că pentru a putea aplica o politică deflaţionistă, este necesar ca populaţia şi ceilalţi utilizatori de monedă să accepte o disciplină foarte riguroasă adicăsă renunţe la obiceiurile dobândite în perioada de aparentă facilitate, caracteristică inflaţiei. Or,de regulă, lumea se simte bine într-o situaţie de facilitate, chiar dacă această facilitate înseamnă,de fapt, posibilitatea de a efectua cheltuielile inflaţioniste care distrug moneda.

Astfel, într-un regin democratic, este imposibil ca politica deflaţionistă săfie decisă prin consultarea electoratului. De aceea, singura soluţie rămasă - cu excepţia instaurării unui regim politică de mână forte - este educarea publicului. Democraţia însăşi trebuie să facăeducaţia necesară, ajutând populaţia să înţeleagă că o perioadă de restrângere este succeptibilă săducă la însănătoşirea morală.

Efectele deflaţiei constau in:

- diminuarea consumului în favoarea economisirii;

- majorează povara datoriei publice;

- antrenează o scădere a valorii patrimoniilor;

- majorează ratele reale ale dobânzii.