Denominarea Leului

CURSUL DE SCHIMB IN ROMANIA

DENOMINAREA LEULUI

• CURSUL DE SCHIMB-definire

“Cursul de schimb mijloceste stabilirea raportului dintre indicatorii unei economii nationale fata de cei ai altor state sau fata de economia mondiala si constituie un important instrument al politicii economice, prin care se urmareste a se actiona asupra economiei si mai ales asupra balantei sale de plati.

Cursul valutar sau cursul de schimb reprezinta pretul unei unitati monetare exprimat in alta moneda.Acesta reflecta actiunea diferitilor factori economici, politici, sociali si institutionali, interni si externi, care pot determina evaluari diferite ale unei valutei in alte valute.”¹

“Regimul cursului de schimb confera un grad mai mare sau mai redus de credibilitate unui sistem monetar national.”²

• LEUL=MONEDA NATIONALA A ROMANIEI

Primul leu

La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leu, ca o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, de 1 ban, 2 bani, 5 bani şi 10 bani, bătute in Anglia în 1867.

În 1868 s-a emis prima monedă românească de aur cu nominalul de 20 lei, într-un tiraj de doar 200 exemplare, aceasta fiind considerata drept probă. Începând cu 1870 s-au emis şi monede de argint cu nominalele de 50 de bani (denumite popular "băncuţe"), 1 leu şi 2 lei.Începand cu 1880 s-au emis şi monede de argint de 5 lei. Monede din aur pentru circulaţie s-au bătut în 1883 şi 1890.

La 3 martie 1870 se înfiinţează Monetăria Statului, care poate bate monedă, până în acel an monedele fiind bătute în majoritate în străinătate, mai ales la Birmingham. Datorită lipsei de monedă naţională anterioare momentului 1870, toate taxele şi vama erau plătite direct în aur; aurul străin era frecvent folosit, ca de exemplu moneda de 20 de franci francezi (cu valoarea de 20 lei), lira de aur turcească (22,70), imperialii ruşi vechi (20,60) şi suveranii englezi 25,22). Valuta intră astfel masiv în ţară, mai ales rubla rusească, ceea ce duce la măsuri drastice din partea unor miniştri, cum a fost Dimitrie Ghica, supranumit "Mitiţă roade ruble", care a forţat un anumit curs de schimb şi o anumită circulaţie de monedă.

Primele însemne monetare de hârtie sunt biletele ipotecare, emise conform legii din 12 iunie 1877 , cu valorile nominale de 5 lei, 10 lei, 23 lei, 50 lei, 100 lei şi 500 lei, de către Ministerul de Finanţe, pentru a obţine fondurile necesare susţinerii financiare a Războiului de Independenţă. La 1 aprilie 1880 este înfiinţată Banca Naţională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal şi hârtie.

Printr-o lege din 1900 s-a autorizat şi emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 şi 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles.

În 1906 s-au bătut o serie de monede de aur, cu valorile nominale de 12,5 lei, 20 lei, 25 lei, 50 lei şi 100 lei, aniversând cei 40 de ani de domnie a regelui Carol I.

Perioada interbelică şi Al Doilea Război Mondial

Dupa primul război mondial, leul romanesc intră pe panta inflaţiei datorită distrugerii economiei româneşti în război şi a preschimbării banilor străini (coroane austro-ungare, ruble ruseşti) din teritoriile nou dobândite precum şi a banilor de ocupaţie emişi de armata germană. Inflaţia continuă într-un ritm moderat în perioada interbelică şi în cea a celui de-al doilea război mondial.

Intrarea Armatei Roşii pe teritoriul ţării, în 1944, aduce cu sine şi impunerea către populaţie a acceptării leului de ocupaţie rusesc. Obligarea Romaniei la plata a uriaşe despăgubiri de război duce inflaţia la rate astronomice în 1946 şi mai ales în 1947. În 1946 este emisă moneda de 100 000 lei iar la 25 iunie 1947 este emisă bancnota de 5 000 000 lei, acestea fiind însemnele monetare cu cel mai mare nominal din istoria Romaniei.

Al doilea leu

În 1947 se face denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20 000 lei vechi. Reevaluarea este realizată de regimul comunist fără vreo avertizare prealabilă şi fără posibilitatea de a schimba mai mult decât o suma fixă din moneda veche. Acest lucru a fost făcut pentru a nu permite persoanelor din clasa mijlocie şi cea de sus să păstreze o mare parte din venituri după naţionalizare pentru a le folosi la rezistenţa împotriva colectivizării şi a instalării definitive a comunismului în România. La vremea introducerii paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar.

• DENOMINAREA-concept general

Denominarea reprezinta actiunea de reducere a valorii nominale a însemnelor monetare.

Moneda nationala a României – leul – a fost denominata la data de 1 iulie 2005 astfel încât 10.000 lei vechi, aflati în circulatie la acea data, au fost preschimbati pentru 1 leu nou. Asadar, începând cu data de 1 iulie 2005, leul nou este unitatea monetara nationala a României, fiind divizata în 100 de bani. De asemenea, în locul codului international al leului vechi - ROL (Romanian Leu), noii monede nationale a României i-a fost atribuit un alt cod - RON (Romanian New).

Toate bunurile, drepturile si obligatiile evaluabile, nascute anterior datei de 1 iulie 2005, au fost convertite conform raportului 1:10.000 în toate cazurile în care acestea au facut obiectul unei operatiuni de evaluare, de plata sau de constituire a oricarui alt raport juridic.

Denominarea leului este o acţiune obiectiv necesară din punct de vedere economic şi monetar, cu avantajele şi costurile corespunzătoare, in realizarea căreia s-a avut in vedere şi crearea premiselor pentru trecerea la moneda unică europeană in anii următori.

• NECESITATEA SI SCOPUL DENOMINARII LEULUI

Moneda nationala a României se devalorizase foarte mult, în special în anii ’90, ca urmare a ratelor înalte ale inflatiei. Procesul inflationist ridicat a obligat la exprimarea valorilor economice cu un numar mare de zero-uri, ceea ce a condus la emisiuni de însemne monetare cu valori nominale din ce în ce mai mari. Circulatia bancnotelor cu valori nominale mari a afectat credibilitatea monedei noastre nationale, precum si functiile sale de mijloc de schimb si rezerva de valoare.

“Cursul de schimb al monedei nationale a continuat sa fie determinat de raportul cerere-oferta de pe piata valutara, pe baza unui cos valutar care cuprindea 60% euro si 40% dolari Sua si apoi 75% euro si 25% dolari Sua.In dinamica acestuia s-a inregistrat o depreciere care s-a situat sub nivelul ratei anuale a inflatiei (9,3% fata de 14,1% cat a fost rata inflatiei in 2003)

Cresterea credibilitatii externe s-a realizat prin sporirea rezervei valutare a statului.

Ca aspect surprinzator, mai ales in conditiile aducerii inflatiei la o crestere de 9,3%, in 2004 si a denominarii leului in iulie 2005, a fost scoaterea pe piata monetara a bancnotei de un milion de lei.Aceasta masura poate da nastere si la interpretarea ca aceasta noua bancnota a fost”ceruta” de o inflatie mai mare decat cea declarata oficial in ultimii ani.”3

Introducerea leului nou reprezinta un simbol al încheierii unui ciclu inflationist si al intrarii într-o perioada de stabilitate economica sustinuta, caracterizata de anticipatii pozitive privind evolutia economiei românesti si restabilirea credibilitatii în moneda nationala, inclusiv reducerea anticipatiilor inflationiste. Aceasta operatiune, esentiala din punct de vedere tehnic si psihologic, urmareste sa redea încrederea populatiei în moneda nationala, creându-se astfel conditii socio-economice corespunzatoare pentru continuarea programului de stabilizare.