Depozite Moderne

1.Introducere

În sistemul logistic al firmei, depozitarea mărfurilor include un ansamblu de activităţi de susţinere, care ajută la îndeplinirea obiectivelor de servire a clienţilor. Perspectiva asupra rolului şi funcţiilor depozitului a înregistrat mutaţii considerabile în ultimele decenii. Gama deciziilor adoptate de logisticieni în privinţa depozitelor de mărfuri include stabilirea numărului depozitelor, determinarea amplasamentului, dimensionarea depozitelor şi configurarea internă a depozitului.

Depozitarea defineşte un complex de activităţi în care materiile prime,materialele,semifabricatele sau produsele finite sunt păstrate în spaţii special amenajate în scopul transferului lor în producţie sau pentru livrare ori reintroducerea în circuitul de producţie,circulaţiei sau consumului.

Depozitarea poate fi definită de asemenea ca fiind acel stadiu al procesului de producţie în care factorii materiali de producţie sunt păstraţi în spaţii special amenajate în scopul livrării sau reintroducerii lor în circuitul de producţie, în circulaţie sau consum după o anumită perioadă

Noţiunea de depozit are un dublu conţinut: unul tehnic şi altul economic. Din punct de vedere tehnic, prin depozit se înţeleg suprafeţele sau capacităţile amenajate pentru primirea materialelor şi produselor, magaziile, silozurile, clădirile de tot felul (şoproane, rampe, hambare), precum şi dotările necesare cu mobilierul specific, maşini, utilaje şi instalaţii adecvate acestor operaţiuni; totodată, în conţinutul tehnic al acestei noţiuni trebuie incluse şi materialele, substanţele, sculele şi piesele de schimb care completează această dotare şi sunt folosite pentru desfăşurarea operaţiunilor respective. Din punct de vedere economic, noţiunea de depozit include totalitatea stocurilor de materii prime, material şi produse finite, sistemele şi metodele de primire, conservarea, păstrarea, aşezarea, alimentarea consumatorilor şi asigurarea continuităţii producţiei, cheltuielile necesare pentru efectuarea acestor operaţiuni, organizarea

corespunzătoare etc. Aşadar, depozitul se defineşte ca o noţiune complexă amplasată la confluenţa producţiei şi consumului, livrărilor,primirilor de material şi produse, finalizând un proces de producţie şi sprijinind începerea altuia.

Depozitarea tradiţională a intrat în declin în ultimele decenii ale secolului XX cu introducerea treptată de Just In Time( JIT) tehnici proiectate să îmbunătăţească amortizarea investiţiilor unei afaceri. Sistemul JIT promovează livrarea produsului direct de la fabrică la comerciantul de comerţ cu amănuntul, sau de la fabricanţii de părţi direct la o fabrică de scară mare, fără folosirea de depozite.

Dezvoltările recente din marketing au condus de asemenea la dezvoltare stilului depozitelor de comerţ cu amănuntul, prin situarea tavanului la un nivel foarte înalt unde răftuirea decorativă este înlocuită de rafturile industriale, prin articolele gata de vânzare deja plasate în părţile inferioare ale rafturilor iar cele gata ambalate sau puse pe paleţi fiind situate în părţile superioare datorită accesului relativ uşor cu macaraua. În acest mod, aceeaşi clădire este folosită atât ca un magazin de comerţ cu amănuntul cât şi ca un depozit.

Depozitele moderne sunt de asemenea folosite cu o mare frecvenţă de către exportatori/fabricanţi ca punct de dezvoltare a outleturilor de comerţ cu amănuntul într-o regiune specială sau ţară. Acest concept reduce costul final al produsului la consumator şi astfel sporeşte raportul de vânzare al producţiei.

1.1.Evoluţia conceptului de depozitare

Depozitul a fost frecvent definit în literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin consimţământul reciproc al deponentului şi depozitarului.

Prezenţa depozitelor în sistemul logistic este considerată o necesitate de numeroase firme. Definiţia tipică asociată conceptului de depozit subliniază că, în esenţă, acesta este un spaţiu de păstrare a stocurilor de mărfuri.