Despre Leasing în România

Cuvintul "Leasing" vine din limba engleza, de la substantivul "leasing" si verbul "to lease" care s-ar traduce, intr-o prima acceptiune, prin "a inchiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a acestui produs a confirmat insa o forma specifica de finantare, a carei denumire s-a departat de intelegerea initiala, reprezentata astazi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire".

Ca si in cazul chiriei, in prim planul operatiei economice sta utilizarea obiectelor inchiriate (echipamente industriale, vehicule, cladiri, etc.) si nu proprietatea asupra acestora, astfel incit Utilizatorul (cel care "primeste" finantarea in leasing) dobandeste dreptul de folosinta asupra obiectelor care raman insa in proprietatea Locatorului (cel care "ofera" finantarea in leasing).

In Romania operatia de leasing este definita si tratata in conformitate cu prevederile Ordonantei 57/1997, amendate si adaugite prin diferite acte de-a lungul timpului. La data publicarii acestui document ultimul act normativ emis este OG 51 din 1997 republicata in Monitorul Oficial nr 9 din 12 Ianuarie 2000.

In conformitate cu prevederile legale, leasing-ul ca operatie economica este definit astfel:

“... operatiunilor de leasing prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfârsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.”

Principalele doua forme de leasing sunt: i) financiar si ii) operational. Ordonanta 57/1997 defineste leasing-ul financiar stabilind insa ca orice forma de leasing care nu este financiar este operational.

Leasing financiar

O operatie de leasing poate fi clasificata drept financiara daca:

- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

- partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera Utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

- Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

- perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de utilizare a bunului, chiar daca în final dreptul de proprietate nu este transferat.

Trebuie remarcat, astfel, ca in general o operatie de leasing financiar este indreptata catre achizitia bunului finantat. Oricum, fie datorita duratei mari de utilizare, fie datorita sumelor mari achitate de Utilizator se poate usor constata ca Utilizatorul, la finele contractului, poate considera practic proprietatea asupra bunului ca fiind asumata.

Nu in ultimul rind, valoarea de achizitie scazuta a bunului la data finalizarii contractului, face foarte probabila exercitarea optiunii de cumparare si transferarea dreptului de proprietate.

Leasing operational

Spre deosebire de leasing-ul financiar, leasing-ul operational presupune, in adevaratul sens al cuvintului, folosirea bunului finantat pe o perioada limitata de timp, fara asumarea unor riscuri si beneficii aferente proprietarului, in general, pentru rezolvarea punctuala a unor activitati specifice.

Astfel, Utilizatorul este practic decis, inca de la semnarea contractului, asupra returnarii bunului finantat la finele perioadei de leasing, urmind ca Locatorul sa preia riscul de realizare a valorii ramase neamortizate la finele contractului.