Determinantele instituționale ale dezvoltării economice

Semnificatia institutiilor

In ultimele doua decenii a fost remarcata cresterea puternica a interesului economistilor teoreticieni pentru studierea institutiilor. Aceste preocupari vizeaza, in general, explicarea originii institutiilor sociale cu instrumentele specifice economistului si relevarea semnificatiei acestor institutii in teoria si practica dezvoltarii economice. In acest context, integrarea institutiilor in teoria economica a devenit un pas esential in incercarea continua de rafinare si imbunatatire a explicatiilor stiintifice din domeniul economic.

In ciuda numeroaselor dispute terminologice si diferitelor domenii de cercetare a institutiilor, a caror sursa rezida, in ultima instanta, in conflicte de ordin metodologic, analizele economice recente ale institutiilor sunt sintetizate, in general, in ceea ce se cheama teorie economica institutionala( Institutional Economics). Economia institutionala contemporana este fundamentata pe principiul individualismului metodologic, spre deosebire de caracterul holist al abordarilor institutionalismului american si ale scolii istorice germane. In general, aceste abordari de economie institutionala au drept obiectiv completarea lacunelor analitice si metodologice ale teoriei neoclasice conventionale, prin recunosterea rolului determinant al institutiilor si aranjamentelor institutionale in crearea si consolidarea unei ordini sociale si economice juste si, pe cat posibil, cat mai prospere.

In acest sens, economia institutionala incorporeaza analiza privind impactul aranjamentelor institutionale alternative, ca sisteme de reguli sociale, asupra modului in care oamenii isi indeplinesc scopurile si asupra performantelor economice generale. De asemenea, abordarea institutionala desemneaza, in mod necesar, si analizele de feed-back referitoare la modul in care institutiile evolueaza, adica explicatiile formulate asupra procesului de schimbare institutionala.

O traditie importanta in analiza institutionala este reprezentata de scoala de la Freiburg, cunoscuta adesea sub titulatura de scoala germana ordo-liberala, al carei reprezentant principal este Walter Eucken. Acest curent de gandire economica se constituie, in principal, din preocuparile de adaptare la societatea moderna industrializata a institutiilor fundamentale descrise de filozofii si economistii scotieni. Nu in ultimul rand, se cuvine a aminti contributiile in planul teoriei economice institutionale si constitutionale ale Scolii din Virginia, sau a teoriei optiunilor publice, cu cei mai de seama reprezentanti ai sai, James M. Buchanan, Gordon Tullock si Mancur Olson.

In conceptia neoclasica, piata nu reprezinta nici mai mult nici mai putin decat un fenomen dat, independent, de aceea modul in care tranzactiile sunt efectuate nu reprezinta subiect necesar de studiu: pietele pur si simplu lucreaza. In consecinta, cadrul institutional era determinat exogen si superficial specificat.

In prezent, in randul economistilor a patruns treptat intelegerea faptului ca performanta economica este dependenta de cadrul institutional al unei economii. Cu toate acestea, exista inca incapacitatea intelegerii adecvate a naturii institutiilor si a modului in care acestea evolueaza. Problema intelegerii modului in care institutiile sociale sunt conectate cu procesele de piata deschide calea reconcilierii teoriei economice ortodoxe cu abordarea institutiilor sociale. Aceasta inseamna ca teoria economica nu va mai postula un mecanism de ajustare independent si izolat de resorturile comportamentului uman, de structura stimulentelor in care se desfasoara actiunea umana.

Notiunea de institutie sociala se refera la o “regularitate in comportamentul social,..., comportamentul specific in situatii recurente specifice”. Astfel, institutia sociala este asociata, ca regularitate de comportament, fie unei constrangeri auto-impuse, fie uneia impuse de o autoritate externa(in acceptiunea contractualista).

Este unanim recunoscut faptul ca , in special in abordarea austriaca, institutiile detin rolul determinant in explicarea procesului de piata. Acestea apar drept clasa distincta de fenomene descrise de Adam Ferguson si devenite definitorii pentru paradigma hayekiana in formularea : human action, but not human designed. De altfel, aceasta definire a institutiei sociale isi are originea in traditia economica austriaca, potrivit careia institutiile reprezinta cristalizarea sociala a comportamentului uman in acord cu regulile.