Dezvoltare durabilă în România

1. CONSIDERATII GENERALE

Definitie: concept ce sta la baza masurilor de crestere a nivelului de dezvoltare economica si sociala, de imbunatatire a conditiilor de munca si de trai si de promovare a principiului de egalitate a sanselor in mediul rural. Sunt vizate: reconversia profesionala, cresterea numarului de locuri de munca, cresterea nivelului de siguranta si de calitate a produselor alimentare, modernizarea fermelor si asigurarea unor venituri adecvate si stabile pentru fermieri, rezolvarea problemelor ecologice. Spaţiul rural are anumite caracteristici distincte care îi dau individualitate, specificitate şi autenticitate comparativ cu alte zone (spaţii sau teritorii).

Termenul „dezvoltare rurală” poate fi subiectul a numeroase definiţii şi interpretări. De exemplu, se poate defini printr-o îmbunătăţire generală a bunăstării economice şi sociale a locuitorilor rurali şi a mediului instituţional şi fizic în care ei trăiesc.

Dezvoltarea comunităţilor rurale poate fi descrisă ca un proces în care comunitatea este implicată în mod activ, în scopul mobilizării tuturor iniţiativelor pentru valorificarea resurselor proprii în beneficiul social şi economic al comunităţii.

De foarte multe ori noţiunea de dezvoltare se identifică frecvent cu cea de creştere, deşi ele nu sunt sinonime .

În Uniunea Europeană conceptul de dezvoltare rurală a suferit schimbări în decursul timpului. În prima perioadă de la fondarea Pieţei Comune şi până la mijlocul anilor ’70 dezvoltarea rurală era cuprinsă în dezvoltarea agricolă. Agricultura era considerată ramura principală capabilă să menţină migrarea populaţiei din zonele rurale în limita capacităţii de absorbţie a celorlalte sectoare.

Începând cu anul 1973 apare fenomenul de conştientizare a dimensiunii teritoriale a sărăciei constatându-se că 80% din săracii lumii trăiesc în mediul rural. Organismele internaţionale au constatat acutizarea problemelor din mediul rural şi au atenţionat asupra necesităţii abordării diferite specifice, integrate şi multisectoriale a problematicii spaţiului rural.

În urma multor cercetări, studii de dezbateri la diferite niveluri regionale sau globale s-a ajuns la elaborarea unui set conceptual închegat în ceea ce priveşte abordarea politicilor de dezvoltare a mediului rural.

Dezvoltarea rurală cuprinde toate acţiunile îndreptate spre îmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei care trăieşte în spaţiul rural, păstrează peisajul natural şi cultural şi asigură dezvoltarea durabilă a zonelor rurale conform condiţiilor şi specificului zonal.

Astăzi viitorul regiunilor rurale depinde de trei factori: de posibilităţile păstrării şi creşterii locurilor de muncă, de migrarea populaţiei între sat şi oraş, dar nu în ultimul rând de politicile şi caracterul reglementărilor locale, regionale şi naţionale.

Noua politică a Uniunii Europene pune accent deosebit pe dezvoltarea rurală.

În prezent peste jumătate din populaţia Uniunii Europene locuieşte în localităţi rurale. Consiliul European a concluzionat faptul că politica de dezvoltare rurală va fi mai mult orientată asupra asigurării bunăstării oamenilor, animalelor şi plantelor, a conservării mediului, a grijii faţă de natură şi asigurării unei alimentaţiei sănătoase.

1.1. Caracteristicile spatiului rural

Spaţiul rural autentic se distinge din toate punctele de vedere (structură economică, populaţie, ocupaţii, cultură, viaţa socială etc.) de spaţiile urbane, industriale, miniere, zone portuare etc. Din aceste puncte de vedere caracteristicile spaţiului rural pot fi prezentate astfel:

1.) Referitor la structura economică, în spaţiul rural activităţile agricole ocupă de regulă cele mai întinse zone, agricultura reprezentând „coloana vertebrală” a ruralului. Există unele zone cum sunt cele montane unde silvicultura, împreună cu activităţile conexe silviculturii, exploataţii forestiere, prelucrarea lemnului, activităţi meşteşugăreşti, casnice, industrii prelucrătoare ale resurselor pădurii este predominantă atât din punct de vedere teritorial cât şi ocupaţional. În unele zone de munte, litoral sau de deltă, predominante pot să fie activităţile agroturistice, de agrement, de pescuit sau de vânătoare sportivă.