Dezvoltare economică durabilă

1.1 CRESTEREA ECONOMICA

Problemele dezvoltarii economico-sociale se interactioneaza tot mai puternic în timp si spatiu, în contextul cresterii rolului ansamblului asupra partilor sale componente. Intensificarea efectului de antrenare a progresului stiintifico-tehnic în plan national releva diminuarea importantei relative a pietelor concurentiale locale, crescând rolul pietelor nationale, regional-internationale si mondiale. O asemenea mutatie reflecta si globalizarea unor fenomene grave cum sunt: saracia în mijlocul belsugului; degradarea mediului înconjurator; pierderea încrederii în institutii; extinderea necontrolata a urbanizarii; nesiguranta ocuparii unui loc de munca; alienarea tineretului si a unor valori traditionale; inflatia; somajul etc. Stiinta economica este solicitata sa includa tot mai mult în domeniul sau de studiu fenomenele si procesele economice la scara macroeconomieideschise interdependentilor pe care le genereaza globalizarea.

Astfel se pun bazele unei noi teorii economice a dezvoltarii din perspectiva rationalitatii, în conditiile unor resurse limitate si a sperantei, bazata pe etica egalitatii sanselor generatiilor care coexista si se succed la viata.

Analiza la nivelul macro a proceselor economice, simultan cu abordarea lor dinamica, a conturat noi concepte, printre care si cele de crestere si dezvoltare economica. Din multitudinea de notiuni utilizate pentru a investiga procesele macroeconomice, frecventa cea mai mare o au termenii de crestere, dezvoltare, progres tehnic, evolutia economica, ciclu economic etc. În ceea ce priveste sensul atribuit termenilor amintiti, între diferiti autori exista deosebiri, mai mari sau mai mici, dar si anumite puncte de convergenta, care fac ca notiunile respective sa aiba caracter universal.

Cresterea economica se deruleaza într-un anumit cadru spatial si temporal. În timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect cantitativ, cresteri, stagnari si chiar scaderi. Deci, cresterea economica nu trebuie înteleasa ca fiind un proces liniar.

Prin continutul sau, cresterea economica înseamna o evolutie pozitiva, ascendenta a economiilor nationale,a diferitelor supersisteme international-mondiale, pe termen mediu si lung, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si regrese economice temporale.

Apreciem ca o economie nationala, un supersistem, înregistreaza o crestere economica când se bazeaza pe existenta tendintei cresterii pozitive reale, în cadrul unui orizont de timp corespunzator.

Utilizarea conceptelor de „crestere economica zero” si de „crestere economica negativa” corespunde unor ratiuni de politica economica si nu unor meditatii teoretice.

„Cresterea economica zero”, mentionata pentru prima oara într-un raport catre Clubul de la Roma, intitulat „Limitele cresterii”, semnifica situatia în care rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc în acelasi timp, nivelul agregatelor pe locuitor ramânând constant.

Pe planul politicii economice, o asemenea rata de crestere este argumentata de promotorii ei ca fiind singura reactie sociala normala fata de caracterul tot mai restrictiv al resurselor naturale si de destabilizare tot mai pronuntata a echilibrului ecologic. În consecinta, societatea ar trebui sa limiteze voluntar ritmul cresterii economice. O astfel de optiune este discutabila. Daca pentru tarile dezvoltate si puternic dezvoltate ea ar putea sa para acceptabila, pentru tarile cu nivel economic redus ar însemna mentinerea sau chiar accentuarea decalajelor lor în raport cu acestea, cu consecinte grave asupra dinamiciiechilibrului înaintarii comune,saraciei generale a indivizilor sicomunitatilor.

„Cresterea economica negativa” sau descresterea economica evidentiaza acea situatie în care, pentru un anumit timp, rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere, mentinându-se însa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile pe planul eficientei economice si al bunastarii sociale.

„Cresterea economica negativa” exprima intentia de legitimare a unei situatii de fapt sau a unei perspective nefavorabile.

Cresterea economica exprima acele modificari ce au loc într-un anumit orizont de timp si într-un anumit spatiu, în sporirea dimensiunilor agregatelor macroeconomice pe locuitor, în strânsa legatura cu factorii lor determinanti.

Aceste rezultate pot fi masurate prin intermediul unor indicatori sintetici semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei tari. Din multitudinea acestor indicatori, o semnificatie relevanta o au, produsul intern brut, produsul national brut si venitul national, în termeni reali, atât pe total, cât si pe locuitor.

Întelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea în considerare a urmatoarelor elemente:

a) cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica, determinata de factori specifici si de dinamica demografica, determinata de factori biologici si sociali;

b) dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada suficient de lunga, pentru a se delimita expansiunea conjuncturala pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri, de cresterea economica propriu-zisa, ce se manifesta Ca tendinta dominanta în cadrul unei perioade mai mari de timp;

c) cresterea economica are în vedere rezultatele macroeconomice reale, adica, cele nominale corecte cu marimea deflatorului;

d) din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a cresterii economice este ritmul sporului PNB sau PIB pe locuitor. Acest indicator prezinta însa si o serie de limite care tin de faptul ca el apare ca o valoare medie, nefurnizând informatii cu privire la distribuirea efectiva în timp si spatiu a veniturilor diferitelor categorii ale populatiei. În acest scop, se apeleaza si la alti indicatori, mai relevanti fiind durata timpului liber si speranta medie de viata.

1.2DEZVOLTAREA DURABILA

Ca forma de manifestare a dinamicii macroeconomice, dezvoltarea economica presupune un ansamblu de transformări cantitative, structurale si calitative, atât in economie cat si in cercetarea ştiinţifica si tehnologiile de fabricaţie, in mecanismele si structurile organizatorice de funcţionare a economiei, in modul de gândire si comportamentul oamenilor. In acest context, apare conceptul de dezvoltare economica durabila, ce reprezintă aceea forma de dezvoltare economica in cadrul căreia se urmăreşte ca satisfacerea cerinţelor prezente, de consum, sa nu compromită sau sa prejudicieze pe cele ale generaţiilor viitoare.

Preocupările tot mai accentuate privind dezvoltare economica durabila sau viabila, la nivelul fiecărei tari si la scara mondiala, sunt legate de un complex de probleme cu care se confrunta, in prezent omenirea, si anume: sărăcia in mijlocul belşugului; degradare mediului înconjurător, extinderea necontrolata a urbanizării; nesiguranţa ocupării unui loc de munca; înstrăinarea tineretului; înlăturarea valorilor tradiţionale; inflaţia, şomajul, crize monetare, economice si geografice etc.