Dezvoltarea Agroturismului și Implementarea de Strategii Naționale și Locale

1. Definirea Agroturismului

Agroturismul a fost definit pentru prima dată în 1988, în cadrul Programului din Belize introdus de Rio Bravo Conservation & Management Area care spunea că: "agroturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale."

De asemenea în 1996 Uniunea Mondială pentru Conservare caracteriza agroturismul ca fiind: "călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală."

Astfel putem spune că agroturismul reprezintă o îmbinare a activităților agricole cu serviciile turistice, cu efecte economice și sociale pozitive, unde turistul intră în contact cu activitățile gospodărești și unde hrana este asigurată total sau parțial din produse locale.

Deși există o multitudine de definiții despre agroturism, majoritatea au la bază patru criterii:

• Presupune măsuri de conservare;

• Dorește implicarea comunităților locale;

• Sprijină prosperitarea localnicilor;

• Își desfășoară activitatea în spații naturale și culturale.

Cu toate că aparent îndeplinirea acestor criterii este banală în practică produsul agroturistic autentic este întâlnit foarte rar.

2. Factori ce influențează agroturismul

Datorită unui climat favorabil, unui relief repartizat armonios pe întreg teritoriul țării, prin fauna și flora sa diversificată, dar și prin monumentele sale istorice, România poate mulțumi până și cel mai pretențios turist.

În afară de patrimoniul bogat de resurse naturale și antropice de care dispune, agroturismul este influențat și de o serie de alți factori cum ar fi:

1. Complexitatea societății moderne. Datorită faptului că omul contemporan caută să depună din ce în ce mai puțin efort fizic în munca sa, el încearcă să-și petreacă cât mai mult timp în aer liber, agroturismul asigurând o diversificare a modalităților de petrecere a timpul liber;

2. Preocuparea specialiștilor din turism. Încercarea continuă de a îndeplini toate cerințele turiștilor reprezintă o adevărată provocare pentru specialiștii în domeniu, astfel că ei vin mereu cu formule noi de concediu cum ar fi satele de vacanță, sejur la ferme, sejur în mediul rural, dar și vacanțele combinate mare-munte, tratament-excursii;

3. Pitorescul și puritatea așezărilor rurale. Datorită amplasării în medii nepoluate, păstrând tradițiile și obiceiurile, și deținând un bogat trecut istoric, reprezintă locul perfect de petrecere a timpului liber;

4. Nostalgia locuitorilor din zonele urbane pentru locurile natale;

5. Tarifele accesibile și posibilitatea practicării agroturismului în orice anotimp;

6. Insuficiența spațiilor de cazare din unele stațiuni conduc la solicitări de cazare la gospodăriile rurale;

7. Veniturile marii majorități a turiștilor români care nu-și pot permite achitarea unor tarife costisitoare practicate de restaurante și hoteluri.

Luând în considerare acești factori, literatura de specialitate scoate în evidență o multitudine de avantaje ale agroturismului, ce constă în:

• un număr de personal de servire redus;

• venituri suplimentare pentru localnici;

• ameliorarea nivelului de trai prin dotarea zonelor cu bază materială turistică;

• crearea unor locuri noi de muncă în sfera serviciilor turistice;

• investițiile statului reduse;

• valorificarea potențialului rural.