Dezvoltarea economică

Resursele naturale reprezinta totalitatea zacamintelor de minerale si de minereuri, a terenurilor cultivabile, a padurilor si apelor de care dispune o anumita tara.

Resursele naturale sunt substante care apar în mod natural dar care sunt considerate valoroase în forma lor relativ nemodificata. O materie este considerata o resursa naturala atunci când activitatile primare asociate cu ea sunt extragerea si purificarea, ele fiind opuse creatiei. Mineritul, extragerea petrolului, pescuitul si silvicultura sunt în general considerate industrii ale resurselor naturale, în timp ce agricultura nu e. Acest termen a fost introdus unei audiente largi de catre E.F. Schumacher în cartea "Small Is Beautiful" din anul 1970.

Clasificare

Resursele naturale sunt de obicei clasificate în:

resurse regenerabile si

resurse neregenerabile.

Resursele regenerabile sunt în general resursele vii (pesti, paduri, de exemplu), care pot sa se refaca daca nu sunt supravalorificate. Resursele regenerabile pot sa se refaca si pot fi folosite pe termen nelimitat daca sunt folosite rational. Odata ce resursele regenerabile sunt consumate la o rata care depaseste rata lor naturala de refacere, ele se vor diminua si în cele din urma se vor epuiza. Rata care poate fi sustinuta de o resursa regenerabila este determinata de rata de refacere si de marimea disponibilului acelei resurse. Resursele naturale regenerabile ce nu sunt vii includ solul, apa, vântul, mareele si radiatia solara.

Resursele pot, de asemenea sa fie clasificate pe baza originii lor ca fiind:

resurse biotice, derivate din animale si plante;

resurse abiotice, derivate din pamânt, aer, apa, s.a.m.d.; resursele minerale si energetice sunt de asemenea resurse abiotice, unele sunt derivate din natura.

Valorificare

Extragerea resursei de baza si purificarea într-o forma ce poate fi folosita direct sunt în general considerate activitati normale în cadrul valorificarii resurselor naturale, chiar daca ultimele pot sa nu se gaseasca în mod normal lânga primele. Resursele naturale sunt considerate capital natural ce poate fi convertit în materii prime pentru procesele capitalului infrastructural. Ele includ sol, lemn, petrol, minerale si alte bunuri luate mai mult sau mai putin asa cum erau în natura. Resursele naturale ale unei tari determina deseori bogatia sa si statutul sau în sistemul economic mondial, prin determinarea influentei sale politice. Statele dezvoltate sunt acelea care sunt mai putin dependente de resursele naturale pentru bogatie, datorita bazei pe care o au în capitalul infrastructural pentru productie.

Perspective

În ultimii ani, epuizarea capitalului natural si încercarile de a se trece la dezvoltarea rationala au fost principalele probleme ale agentiilor de dezvoltare. Epuizarea capitalului natural este un motiv de îngrijorare în special în regiunile cu paduri ecuatoriale, care pastreaza cea mai mare parte a biodiversitatii naturale a Pamântului - capital natural genetic ce nu poate fi înlocuit. Conservarea resurselor naturale este cea mai importanta problema a Capitalismului Natural, protectiei mediului, a miscarii pentru ecologie si pentru Partidele Verzi. Unii vad aceasta epuizare ca pe o sursa majora de neliniste sociala si conflicte în tarile în curs de dezvoltare.