Dezvoltarea Economică inter-regională la Nivelul UE

Rezumat

Dezvoltarea economică inter-regională la nivelul UE aduce în discuţie schimburile inter-regionale, dezvoltarea economică durabilă, organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică, conceptul de eficienţă economică a investiţiilor, creşterea economică şi mediul înconjurator, eficienţa economică, gândirea economică în antichitate şi evul mediu, globalizarea. Toate aceste subiecte sunt principalele elemente ce stau la baza unei dezvoltări inter-regionale la nivelul U E.

Creşterea economică este studiată de mult timp, concluziile cercetătorilor nu converg în ceea ce priveşte cauzele care o determină.

În practică, creşterea economică este definită ca o creştere a P.I.B.-ului pe locuitor, cu consecinţe în modificarea mărimii populaţiei şi a ratei inflaţiei.

Pentru ştiinţa regională este important faptul că această creştere nu este aceaşi pentru toate regiunile unei economii naţionale.

Evidenţa decalajelor de dezvoltare la nivelul economiilor componente ale UE este semnificativă. Aceste decalaje variază între 47% din PIB mediu la nivelul UE în Grecia şi 123,7% în Luxembourg. În situaţia unui nivel redus al veniturilor apar doar mici diferenţe între regiuni şi economii în cadru UE.

Cu toate acestea, trei regiuni din cadru UE au un nivel al produsului intern brut mai mare cu 50% decat media. Aceste tip de variaţie superioară a veniturilor în diferite regiuni ale UE au încurajat utilizarea conceptului de zone de creştere supranaţională.

Cuvinte cheie:

• Creşterea economică;

• Out-put;

• Costuri creşterii economice;

• Beneficiile creşterii economice.

Lucrări similare pe acelaşi subiect:

• Frandesn, S.; Jensen, H. G., 2000, „Economic Impact of the Enlargement of the European Union.Analysis of the Importance of Direct Payments”, lucrare prezentată la Policy Workshop of the Concerted Action Fair Project;

• Aiginger, K., 2003, „ The Economic Agenda: a view from Europe, WIFO Working Paper.

Introducere

Creşterea economică, stabilitatea şi coeziunea socială sunt procese complementare în modelul european. Politicile macroeconomice şi de coeziune bine concepute fundamentează o creştere economică susţinută. Creşterea economică rapidă este un pilon fundamental al sustenabilitătii modelului european.

Prin accentul pus pe randamentele descrescătoare ale factorilor de producţie, teoriile clasice şi neoclasice ale cresterii au conferit ştiinţe economice caractere de „ştiinţa pesimistă”. Teoriile moderne ale creşterii economice sunt mai optimiste, deoarece subliniază potenţialul nelimitat al progresului tehnic indus de cunoştinte, pentru a economisi toţi factorii de producţie şi deoarece pledează pentru randamentele crescatoare ale investiţiilor.

Modelul european consideră că instituţiile şi politicile de reglementare a pieţei sunt fundamentale pentru o creştere economică susţinută.

Noua economie europeană, care este caracteristică stadiului actual de dezvoltare, este o economie informaţională, ce se sprijină de tehnologia informaţiei.

Noua economie pune în valoare resurse neconvenţionale greu epuizabile sau chiar inepuizabile cum sunt potenţialul de cunoaştere şi capacitatea de inovare a capitalului uman.

Expunerea problemei : Costurile creşterii economice

Costul de oportunitate al creşterii.

Creşterea necesită investiţii masive de resurse în bunuri capitale ca şi în activităţi. Creşterea, ce promite mai multe bunuri mâine, este atinsă prin consumul mai puţinor bunuri azi. Pentru economia ca întreg, acest sacrificiu din consumul curent este un cost primar al creşterii.