Dezvoltarea și Specializarea Serviciului de Sănătate și Asistență Socială în România și Ungaria

Introducere:

Serviciile sunt acele activităţi umane ce prezintă un conţinut specializat şi au ca rezultate efecte utile, intangibile şi imateriale. În general, acestea sunt destinate satisfacerii unor nevoi sociale. În ceea ce priveşte serviciul ales, sănătatea și asistența socială fac parte din sectorul terțiar al economiei alături de comerț, învățământ, transport, depozitare şi comunicaţii, administrație publică și apărare, hoteluri și restaurant, tranzacţii imobiliare şi intermedieri fianciare.

Am ales această temă deoarece considerăm că accesul la serviciile de sănătate este un drept pe care toti il avem, insa in România nu i se acordă importanţa cuvenită. În concluzie nici o societate nu poate fi concepută fără servicii de sănătate şi asistentă socială. De aceea, acestui domeniu ar trebui să i se acorde o importanţă mai mare, atât individual, cât şi în ceea ce priveşte intervenţia statului.

Capitolul 1. Analiza nivelului de dezvoltare și specializare a serviciilor de sănătate și asistență socială în România

Un studiu recent privind starea sistemului de sănătate din România şi incidenţa bolilor la nivelul populaţiei, arată că ţara noastră are cele mai scăzute cheltuieli cu sănătatea, cel mai redus acces la îngrijiri medicale la domiciliu, dar şi cea mai mare rată de mortalitate prin cancer la femei, în cazul cancerului de col uterin rata fiind de patru ori mai mare decât media din Uniunea Europeană. De asemenea, România se află în coada clasamentului european în ceea ce priveşte atât indicatorii de sănătate cât şi programele de prevenţie, acest lucru explicându-se prin prezenţa unor nereguli în procesul de alocare a resurselor umane în sistemul public de sănătate. De exemplu, noi avem 2,2 medici la mia de locuitori în timp ce ţările dezvoltate din Europa au 6,2 medici la mia de locuitori. Totodată, dacă în mediul rural locuieşte 46,5% din populaţie, în ceea ce priveşte medicii, doar 11,1% dintre aceştia lucrează în mediul rural, majoritatea fiind medici de familie.

În alocarea tehnologiei de performanţă au fost, de asemenea, sesizate nereguli, întrucât din media pe ţară la aparatele de radiologie, aceasta fiind de 4,7 la un milion de locuitori, în Bucureşti sunt 17,12 aparate de radiologie, în timp ce în regiunea de sud, Muntenia, sunt doar 0,42 aparate. Considerăm că acesta ar fi unul dintre motivele pentru care numărul unităţilor sanitare (spitale, policlinici, dispensare medicale, cabinete medicale de familie, sanatorii) au scăzut semnificativ în ultimii ani. Un alt motiv ar fi acela că multe dintre ele funcţionează fără autorizaţie sau dotările tehnice nu corespund cerinţelor din ziua de azi.

Potrivit Institutului Naţional de Statistică, media speranţei de viaţă în România este cu şase ani mai mică faţă de media europeană. În cazul bărbaţilor speranţa de viaţă este de 68 de ani, iar în cazul femeilor de 75 de ani .

Populația ocupată în România

Ani Populația ocupată

(total persoane)

-mii persoane- Populația ocupată

(persoane în sănătate și asistență socială)

-mii persoane- Ponderea

(%)

2000 8629,3 341,2 3,95

2001 8531,2 346,5 4,06

2002 8329 358,3 4,30

2003 8301 358,7 4,32

2004 8238,3 366,6 4,44

2005 9147 353 3,85

2006 9313 379 4,06

2007 9353 375 4,00

2008 9369,7 354 4,06

2009 9027 395 4,37

2010 9240 403 4,36

Total 97478,5 4030,3 -

Tabel 1: Populaţia ocupată în serviciile de sănătate şi asistenţă socială

Sursa: Institul Naţional de Statistică

Ponderea= Populaţia ocupată în serviciu/Populaţia totală*100

Din datele prezentate în tabelul de mai sus reiese că în ţara noastră, din anul 2000 până în anul 2004, populaţia ocupată a înregistrat o scădere cu aproximativ 400 de persoane, apoi, până în anul 2008 a crescut semnificativ, ajungând la valoarea de 9369,7 persoane. În 2009, din nou a fost înregistrată o scădere urmată de o uşoară creştere a populaţiei, aceste fluctuaţii reflectându-se şi asupra populaţie ocupate în sănătate şi asistenţă socială, unde de asemenea valorile au oscilat de la un an la altul.

Fig.1 Ponderea populaţiei ocupate în sănătate Fig.2 Ponderea populaţiei ocupate în sănătate