Diferențe comportamentale între europeni, americani și asiatici

Introducere

Istoria civilizaţiei nu poate investiga mai mult de câteva milenii în care monumentele, inscripţiile arhaice, operele de artă, manuscrisele şi mult mai târziu cărţile permit descifrarea gândirii şi a felului cum îşi trăiau viaţa cei dinaintea noastră.

Civilizatia actuală este rezultatul unui efect. Orice civilizaţie presupune un spaţiu o societate, o economie şi o mentalitate şi deasemenea existenţa unei durate. Orice civilizaţie e reprezentată de o societate care şi-a asimilat şi asimilează continuu valori materiale, culturale de care are nevoie, civilizaţia putând fi definită şi ca o societate patrunsă de cultură şi o societate care a asimilat valori în toate compartimentele existenţei sale.

Compararea culturilor naţionale începe adesea prin evidenţierea diferenţelor de comportament social. Japonezilor nu le place să dea mâna cu altcineva, se înclină când se salută şi nu îşi suflă nasul în public. Brazilienii formează cozi dezordonate la autobuz, preferă pantofii maro celor negri şi întarzie două ore la petreceri. Grecii te privesc în ochi, dau din cap când vor să spuna „nu“ şi din când în când sparg farfuriile de pereţi în restaurante. Francezii îşi şterg farfuriile cu o bucată de pâine, înmoaie prăjiturile în cafea şi strâng mâna străinilor în bistrouri. Britanicii dau deoparte farfuriile cu supă, mănâncă mazare cu furculiţa întoarsă invers şi joacă golf în ploaie.

Aceste maniere şi particularităţi diverse ne distrează grozav. Zâmbim faţă de excentricitatea străinilor, felicitându-ne pentru normalitatea noastră. Si totuşi suntem constienţi că aceste particularităţi comportamentale sunt într-o mare masură superficiale.

Dacă petrecem o perioada în Franta, vom fi fericiţi mai devreme sau mai târziu să ne înmuiem croissantul în cafea şi să facem mizerie; în Brazilia vom descoperi plăcerea tihnită de a întârzia nepermis de mult; la St. Petersburg vom arunca paharele de votcă peste umăr cu nonşalanţă. O astfel de adaptare a comportamentului nu ne afectează psihicul. Ii copiem pe străini pe de o parte ca să ne conformăm, iar pe de alta parte ca să ne distram. Aparentele înşală. Putem deveni francezi sau greci pentru o seară, la o petrecere sau la o cină, putem sa ne asezăm pe tatami ca japonezii şi să mâncăm picioare de miel cu o mână, printre arabi. Insă ce se petrece în mintea noastră rămâne o constanţă intimă, bine protejată. Putem să le oferim celor din jurul nostru un spectacol, însă în tot acest timp ne urmăm propriul program, neştiut de nimeni.

Cap. 1. Atitudini, abilitati si cultura

In urma unor studii de zeci de ani, s-a constatat că negrii au un creier mai mic decât cel al albilor sau al asiaticilor. Mărimea, fiziologia, morfologia şi chimia creierului au strânse legături cu caracteristicile psihologice ale indivizilor şi trăsăturile mai generale care deosebesc rasele între ele. Stiinţa a descoperit influenţe genetice semnificative asupra inteligenţei, comportamentului şi reuşitei, în cadrul diverselor rase. Profunzimea acestor deosebiri începe abia acum să se facă simţită.

Americanii poartă în partea mediană a craniului indiciile unor energii puternice şi vulgare, aceştia având o voinţă de o intensitate adesea teribilă. Mai multe din simţurile sale s-au dezvoltat cu o vigoare necunoscută celorlalte două rase, în special gustul şi mirosul.Dar chiar aici, în aviditatea senzaţiilor, se găseşte dovada frapantă a inferiorităţii lor. Toate alimentele sunt bune pentru ei, nici unul nu-i dezgustă, nici unul nu-i repugnă. Ceea ce vrea este să mănânce, sa mănânce peste măsură, cu furie. Acestor trăsături li se adaugă o instabilitate afectivă, o variabilitate a sentimntelor pe care nimic nu o poate stabiliza şi care anulează pentru ei virtutea ca şi viciul. Am spune că însăşi furia cu care urmăreşte obiectul i-a pus în mişcare sensibilitatea şi i-a trezit lăcomia. Tine la fel de puţin la viaţa sa ca şi la a celorlalţi, este uşor de impresionat, în faţa suferinţei este de o laşitate care se refugiază bucuros în moarte, sau de o imposibilitate monstruoasă.In ceea ce priveşte rigiditatea structurilor sociale, putem remarca căci aceştia au o mobilitate – atât orizontală, cât şi verticală, adică posibilităţi de adaptare, de urcare şi coborâre pe scara socială.