Dimensiunea Geoeconomica a Crizei Globale - Perspectivele Crizei Economice la Nivel Global

INTRODUCERE

Evaluările celor ce caută să înţeleagă cauzele şi manifestările actualei crize economice globale se referă nu numai la urmările sale negative, ci şi la posibilitatea unor schimbări profunde în evoluţia societăţilor umane. Unii experţi merg atât de departe, încât consideră actuala criză drept un „punct de cotitură” în evoluţia omenirii. Fără a supralicita urmările de natură doctrinară ale unei asemenea aprecieri, considerăm util să explorăm acele schimbări care îndeplinesc rolul unor „indicatori avansaţi” în activitatea de prospectare a evoluţiilor geoeconomice posibile în perspectivă. Atenţia noastră se va concentra asupra interacţiunii factorilor de natură economico-financiare cu cei social-politici, interacţiune care exercită un efect sinergic asupra balanţei de putere geopolitice şi geoeconomice la nivel global.

Globalizarea conduce - se pare - la o polarizare accentuată a bogăţiei, la apariţia

bogăţiei fără naţiuni şi a naţiunilor fără bogăţie. Economia reprezintă locomotiva globalizării, ea a devenit globală într-un sens în care politica încă nu e, obligîndu-ne să ne actualizăm în egală măsură conceptele şi comportamentele. Urmare a acestor evoluţii, în special a dereglementării, liberalizarea pieţelor şi circulaţiei capitalurilor, încet dar sigur, dispare legătura dintre stat, teritoriu, populaţie şi avuţie, de unde o erodare semnificativă a suveranităţii naţionale, a fundamentelor fiscalităţii, a politicilor economice şi sociale.

Dinamicitatea a devenit spiritul guvernor al lumii actuale şi unul dintre aspectele cele mai semnificative care ilustrează paradigma globalizării, factor de dezechilibru şi, în acelaşi timp, de trecere spre un nou echilibru. Cum spunea Ralf Dahrendorf, "Dacă revoluţia tehnologică şi informatică şi deschiderea pieţelor financiare au contribuit la furnizarea mijloacelor de difuzare ale fenomenului, atunci e adevărat că economia globală a identificat în flexibilitate o condiţie de neeludat pentru realizarea sa".

Creşterea complexităţii organizaţiilor internaţionale, a rolului şi forţei acestora, a venit pe cale de consecinţă. Deşi vorbesc mult despre flexibilitate, ele au adoptat tipare de lucru oarecum standardizate, uniformizate, pentru toate ţările, pe care le aplică cu ajutorul puterii şi centralizării sistemului informaţional, susţinînd hegemonia celor puternici pe piaţa mondială.

Astfel a crescut fără precedent forţa şi dominaţia firmelor multinaţionale, a marilor concerne şi conglomerate economice. Astăzi, aproape jumătate din producţia industrială a ţărilor lumii e realizată de întreprinderi conectate la reţele internaţionale. Puterea, începînd cu cea economică, se concentrează în tot mai puţine şi mai sigure mâini.

Politica de dezvoltare regională a UE este o expresie a ideii de solidaritate socială şi

economică, a cărei consolidare este socotită a fi un fundament al procesului de integrare totală a statelor membre. Modul în care funcţionează sistemul FS ca principal instrument al politicii de dezvoltare regională reprezintă o ilustrare elocventă a acestei idei.

Fondurile Structurale sunt în ultima instanţă o alocaţie semnificativă (cea. 30%) din bugetul Comunitar. Acest buget este alcătuit din contribuţiile diferenţiate ale statelor membre, contribuţii care sunt corelate cu mărimea şi puterea economică a acestora.

I. CRIZA ECONOMICĂ. DIMENSIUNEA GEOECONOMICĂ A CRIZEI GLOBALE

I.1. Preponderenţa problematicii geoeconomice

Astăzi, când ne referim la relaţiile dintre criza globală şi perspectivele raporturilor de putere dintre state, o primă constatare care se impune este interpătrunderea proceselor geoeconomice cu cele geopolitice. Mai exact, manifestările crizei aduc dovezi în sprijinul ideei că geoeconomia nu este o etapă ce urmează geopoliticii, aşa cum a susţinut în 1990 Luttwak. Acesta s-a referit la „moartea geopoliticii” şi tranziţia omenirii către o fază geoeconomică, etapă în care războaiele şi cucerirea militară a teritoriilor vor fi înlocuite cu expansiunea comercială şi ocuparea non-violentă a pieţelor.1 Dacă ne adresăm faptelor istorice, realizând incursiuni în zona geoistoriei, constatăm că interesele şi strategiile geoeconomice au fost întotdeauna parte intrinsecă a geopoliticii, iniţiativele de natură geopolitică fiind motivate prioritar de interese geoeconomice.