Dimensiunile Antreprenoriatului Românesc - Între Teorie și Practică

Introducere

Contextul global de astăzi este caracterizat prin pulverizarea granițelor, prin accentuarea mobilității sociale ca fenomen de masă -10% din corpul social românesc trăiește în afara frontierelor țării. Experiențele culturale sunt, implicit, experiențe interidentitare, obligându-ne la un efort interogativ conștient, lucid, asumativ și responsabil asupra propriei noastre identități. Un factor relevant este reprezentat de instituțiile politice care semnează contractul social hotărând cine dispune și cine se supune. Astfel, atât instituțiile, cât și rețelele de putere pot fi structurate restrictiv sau permisiv iar relațiile interpersonale pot fi caracterizate mai degrabă de adversitate sau de parteneriat simbolic, așa cum reiese și din reconfigurările recente ale modelului dimensiunilor culturale elaborate de G. Hofstede (Hofstede, Hofstede, Minkov, Vinken, 2009). Cultura ca soft mental include toate acele tipare de gândire, simțire și acțiune care cizelează deopotrivă spiritul dar și comportamentul de zi cu zi, programarea colectivă a minții fiind cea care-i deosebește pe membrii unui grup sau a unei categorii de ceilalți oameni (Hofstede, Hofstede & Minkov, 2012). Fiecare grup sau categorie de oameni posedă un set comun de programe mentale deși fiecare se include sau aparține în același timp mai multor grupuri sau categorii. Vom fi inevitabil, rezultatul unor registre succesive de programare mentală provenind de pe niveluri de cultură diferite: nivel național, nivel regional, etnic, religios sau lingvistic, de la nivelul genului, generației, clasei sociale sau organizaționale, instituționale. Dacă armonizarea acestor programe lipsește sau este deficitară, anticiparea comportamentelor devine dificilă sau nerealistă. Dar cine este responsabil de această armonizare și, mai cu seamă cine ar fi interesat să o realizeze?

Cultura națională și cultura antreprenorială

1. Cultura națională – delimitare conceptuală

Soluția metodologică este încadrarea simbolică a culturii în aria unui stat, considerând unitatea statală drept cadru de referință pentru identitatea culturală. Astfel studiile de psihologie interculturală au construit termenul de cultură națională ca reuniune a înțelesurilor comunitare implicit asumate de către o comunitate națională. Prezumția de omogenitate are un suport sociologic consistent și verificat, demonstrat fiind că, la nivel macrostructural, reprezentanții anumitor națiuni activează comportamente sociale specifice față de cei ale altor națiuni, care pot fi evidențiate ca tendințe medii pe eșantioane care permit comparații pe dimensiunile respective între scorurile obținute în țări distincte (studiul dimensiunilor culturale propus de Geert Hofstede, cu uneltele psihologiei sociale). Introducerea și folosirea conceptului de cultură națională presupune asumarea limitelor lui și a unor precauții în utilizare. Există o enormă diversitate inter- și intranațională din punct de vedere cultural, după cum pot fi semnalate numeroase sub-culturi în cadrul culturilor naționale, acestea fiind convențional considerate omogene. În pofida excepțiilor și abaterilor de la tendințale medii, scorurile intranaționale joacă un rol predictiv deosebit, deoarece pot anticipa strategiile sociale individuale și colective sau, în mediul antreprenorial, atunci când se dorește de exemplu înțelegerea, evaluarea și prognozarea reactivității la risc a antreprenorilor români din diferitele regiuni ale țării. Dincolo de imaginea “cepei culturale” (Dahl, 2005), identificarea “tiparelor culturale” la un nivel mult mai profund decât cel comportamental presupune operaționalizarea unui instrumentar metodologic complex care să opereze în mai multe registre paradigmatice din diverse perspective disciplinare: antropologie culturală (tiparele relaționale, A. Fiske; culturi dependente de context, E.T.Hall), psihologie socială (grila valorică a lui Schwartz, studiul Chinese Culture Connection coordonat de M.H.Bond, modelul lui H. Trompenaars, sociologie culturală (cercetarea World Values Survey și indicatorii postmaterialismului, elaborați de R. Inglehart), psihologia organizațională -modelul GLOBE (House, Hanges, Mansour, Dorfman, Gupta, 2004). Pentru lucrarea de față, abordarea conceptului de cultură națională va circumscrie pe cea al culturii naționale antreprenoriale având ca scop ideea maximizării performanțelor antreprenoriale într-un context cultural dinamic.