Dinamica șomajului în România

În orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică în mod obiectiv factorul muncă, menit să valorizeze sistematic resursele în interesul său. Ca şi ceilalţi factori de producţie, el se obţine prin intermediul pieţei muncii, care se constituie într-un subsistem al economiei cu piaţă concurenţială. Tranzacţiile pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de muncă. Dacă forţa de muncă o înţelegem ca totalitate a aptitudinilor fizice şi intelectuale ce există în personalitatea vie a omului şi pe care le pune în funcţiune atunci când creează bunuri economice, înseamnă că munca reprezintă cheltuirea conştientă a forţei de muncă.

Componentele principale ale oricărei pieţe sunt oferta şi cererea.

Oferta de muncă reprezintă resursele de muncă de care dispune societatea la un moment dat.

Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salarială ce se formează într-o economie de piaţă concurenţială la un moment dat sau pe o anumită perioadă, exprimată prin numărul locurilor de muncă.

II. SOMAJUL

Tranziţia la economia de piaţă începută în urma transformărilor politice ce au avut loc în Decembrie 1989 confruntă societatea românească cu una din cele mai acute şi mai dureroase probleme specifice economiilor capitaliste: şomajul.

Şomajul este una din problemele macroeconomice cele mai grave cu care se confruntă toate ţările lumii. Nu întâmplător şomajul este considerat astăzi „cancerul societăţii moderne”.

1. Şomajul - realitate economică şi socială

Prin amploarea îngrijorătoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce îşi schimbă ritmurile şi sensurile, şomajul a devenit o problemă macrosocială ce face obiectul unei aprige dispute teoretice, metodologice şi politico-ideologige.

În literatura de specialitate se întâlnesc mai multe modalităţi de analiză a şomajului. În plus, statisticile oficiale naţionale şi internaţionale folosesc metode diferite de evidenţă şi de măsurare a şomajului, ceea ce creează o imagine generatoare de confuzii şi în planul conceptual.

În unele tratate universitare, şomajul este analizat ca suma agregată a tuturor acelor persoane care au statut (oficial) de şomer. Definiţia cea mai folosită pe care o dau economiştii şomerului este următoarea: acea persoană care caută un loc de muncă remunerat, şi care nu are un asemenea loc în mod curent.

Biroul International al Muncii (B.I.T) consideră că şomerul poate fi definit ca acea persoană care: este lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută loc de muncă remunerat, este disponibilă să înceapă lucrul imediat (în 15 zile).

Cel mai adesea, fenomenul contemporan şomaj este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional: ca loc de întâlnire şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de muncă.