Dobânda

DOBÂNDA

Elementele definitorii ale dobânzii

Dobânda este în mod firesc comuna cu conceptul de capital si cu elementele timp si risc. Aceste concepte si elemente se regasesc în cele mai succinte formulari ale dobânzii.

Astfel, într-un sens, dobânda poate fi considerata ca o remunerare pe care capitalistul o primeste pentru folosirea capitalului propriu (dobânda originara a capitalului) sau pentru capitalul încredintat altor persoane spre utilizare (dobânda împrumutului) pe o durata data, pentru o folosire oarecare.

În sens restrâns, sau ca formula mai mult utilizata, dobânda este suma ce revine proprietarului la rambursarea sumei împrumutate sau pretul folosiri capitalului si totodata remunerarea riscului pe care îl implica împrumutul respectiv.

În aceste formulari regasim unele caracteristici, unele elemente descriptive, însa lipsesc precizarile cu privire la originea dobânzii, la legile de formare si la justificarea sa.

În aceasta, o contributie pe deplin ? si-a adus-o ?, unul din cei mai importanti analisti ai dobânzii. Acesta, în cercetarile sale, porneste de la unele constatari empirice, cu care sunt de acord economistii din vremea sa:

- dobânda unui capital se produce independent de activitatea personala a capitalistului;

- pare ca este o calitate fireasca a capitalului;

- se formeaza fara ca acesta (capitalul) sa se epuizeze (deci dincolo de limitele umane) si are astfel o durata eterna de constituire.

Factorii care determina nivelul dobânzii

Ca element al contractului de credit, nivelul dobânzii este acceptat, în fiecare caz în parte, de creditor si debitor ca urmare a unei negocieri de durata sau mai operative.?

Fiecare dintre parti doreste sa aiba în contextul acceptarii solutiei, anumite orientari care sa motiveze si sa justifice decizia adoptata.

Deci se pune problema de a discerna si considera factorii cu audienta si acceptabilitate generala. Un prim asemenea factor este productivitatea capitalului. Întreprinzatorul, atunci când îsi propune sa mobilizeze un capital suplimentar, trebuie sa evalueze ? posibilitatile de ?, respectiv dimensiunile profitului, întrucât el va trebui sa remunereze corespunzator pe detinatorul de capital.

Contractul de credit care include ca un element semnificativ nivelul dobânzii, este de fapt un acord între cele doua parti interesate, cu privire la nivelul dobânzii, sau altfel exprimat, un compromis între cele doua parti. Angajându-se a plati o anumita dobânda, debitorul admite o anumita diminuare a profitului sau net.

Deci Profitul total = Dobânda + Profitul net

Evident ca productivitatea capitalului poate fi diferita de la etapa la etapa, fapt perceptibil pentru ambele parti care îsi vor stabili pozitiile în consecinta.

Detinatorii de capitaluri, în mare masura provenite din economii, în calitate de creditori trebuie sa aprecieze gradul real de productivitate a capitalului, atunci când îsi formuleaza pretentiile cu privire la dobânzi, creând conditii ca întreprinzatorii sa continue sa existe si sa poata astfel ? si în viitor capitalul oferit.

Iata deci contextul în care, în fiecare moment dat, nivelul dobânzii reflecta si exprima nivelul de productivitate a capitalului de care este intim legat.

Un al doilea factor ce determina nivelul dobânzii este lichiditatea.

Independent de orice alte conditii, creditorii vor prefera acea forma de împrumut care sa le asigure lichiditatea. Deci se prefera formele ?scurte.

Orice angajare mai îndelungata a resurselor creditului, orice diminuare a lichiditatii sale este însotita de o sporire a sumelor platite ca dobânzi, implicând o crestere a ratei dobânzii.

Deci stabilitatea nivelului dat al obânzii în cadrul contractului de credit este o expresie a ? între ? care doresc o cât mai ridicata lichiditate si debitorii interesati în a plati cât mai putin pentru aceasta.

Riscul nerambursarii este un alt factor general al nivelului dobânzii.

Rambursarea la termen este o conditie a pepetuarii raporturilor de credit si a sistemului? de credit. Rambursarea este o cerinta generala care poate fi asigurata daca în cazurile particulare se iau masuri necesare de evitare si acoperire a acestui risc.

Aceste cerinte, în general acceptate, conduc la separarea elementelor de structura a dobânzii în:

- dobânda pura care este costul utiilizarii capitalului;