Doctrina economică a lui Adam Smith

Economistul scoţian Adam Smith (1723-1790) a dat expresie teoretica multora dintre fenomenele, procesele, categoriile, legile si însuşi mecanismului economiei de piaţa, in forme caracteristice secolului al XVIII. Dar el a surprins si ceea ce este esenţial, durabil, in orice economie de schimb indiferent e timpul si locul in care ea exista si funcţionează. De aceea ea in doctrina lui economica se împletesc realizări ştiinţifice care reprezintă ce a fost in timp si spaţiu când a fost elaborata si lansata, cu cele de valabilitate universala. Armonizarea particularului cu generalul, a naţionalului cu universalul a conferit creaţiei lui teoretice o valoare pe care trecerea timpului n-o diminuiaza, iar ,,Avuţia naţiunilor” este recunoscuta ca opera in economia ca ştiinţa a capatat conturi precise si a devenit un domeniu de sine-stătător. Sub raportul generalităţii si universalităţii teoria lui, Adam Smith este clasic al lumii, nu doar al unei tari sau clase sociale, iar opera lui a fost, este si va fi unul din cele mai importante momente de referinţa cunoscute in procesul cumulativ al dezvoltării ştiinţei economice.

OMUL, OPERA SI MEDIUL IN CARE A CREAT

Perioada cristalizării concepţiei si docrinei lui Adam Smith era cea a stadiului manufacturier al dezvoltării economiei capitaliste in câteva tari, in principal europene, si mai ales in Anglia si Franţa, cu sisteme coloniale constituite dar in continua schimbare. Diviziunea muncii, ca principal mijloc de sporire a fortei productive a activităţii omului, a creat treptat premise pentru apariţia maşinilor. In timpul lui Adam Smith s-au inventat câteva maşini legate de industria textila. In 1733 s-au creat ,,Suveica zburătoare”, iar folosirea ei a dublat productivitatea muncii tesatorilor. In 1764 s-a inventat maşina de tors de James Hargreaves care a sporit productivitatea de 16 ori, acolo unde s-a introdus. La numai patru ani, in 1768, Richard Arkwright a inventat maşina de filat, iar in 1785 s-a inventat războiul mecanic de ţesut. In 1768 James Watt reuşise sa construiască o maşina cu aburi. Revoluţia industriala se pregătea dar nu se declanşase in timpul vieţii lui Adam Smith, comerţul prospera, băncile la fel, moneda din metale preţioase nu mai era deajuns si s-a recurs la cea de hârtie, iar experienţa, curajoasa dar si falimentara, a lui John Law a ridicat, prin declanşarea primei inflaţii, probleme importante de lămurit. Teoriile si politicile mercantiliste isi dăduseră roadele, bune sub unele aspecte si rele sub altele, reacţiile fiziocraţilor fata de efectele rele in plina desfăşurare in Franţa anilor in care Smith a vizionat-o.

Adam Smith s-a născut la 5 iunie 1723 in orăşelul scoţian Kirkaldy in familia unui mic funcţionar. In localitatea natala el a urmat prima şcoala, la 14 ani a intrat la Universitatea din Glasgow, iar intre 1740-1746 studiază la Universitatea din Oxford. Îl atrag lucrările filosofice ale lui Hume, pe care le studiază cu râvna, împrietenindu-se cu autorul lor. După studierea studiilor, in 1750-1751 tine un curs de economie de pe poziţiile aparatorului libertăţilor comerţului si industriei. Este numi profesor de logica, in 1751, la Universitatea din Glasgow iar după patru ani devine titular al catedrei de filosofie. Prelegerile de etica au fost publicate in 1759 sub titlul ,,Teoria sentimentelor morale”. In prelegerile de politica si-au găsit abordarea si probleme economice.

Smih participa activ la dezbaterea chestiunilor economice la clubul Glasgow Economic Society. In 1764 renunţa la cariera universitara si-si creează condiţii necesare consacrării studiului problemelor economice. In anii calatoriei in Franţa, 1764-1766, ii cunoaşte pe principalii reprezentanţi ai fiziocratismului : Quesnay si Turgot, pe mari filozofi ca Helvetius, d’ Holbach, d’ Alembert, Rousseau, le studiază operele, schiţează planul lucrării care-l va consacra si începe elaborarea ei. Retras la Kirkaldy, in 1767, continua munca de elaborare terminând prima forma a manuscrisului in 1773. La Londra isi completează cunoaşterea prin studierea unor probleme noi ale economiei, aduce completări si retuşuri manuscrisului pe care-l discuta minuţios cu omul de ştiinţa si diplomatul american, Benjamin Franklin. “Avuţia naţiunilor” apare in 1776 iar autorul ei s-a stins din viata la 17 iulie 1790 ca funcţionar vamal. Pe patul de moarte, el a cerut ca cele 16 volume de manuscrise sa fie distruse. Dorinţa i-a fost indeplinita, iar gestul a fost uneori rastalmacit cu răutate, cum ca ar fi vrut sa şteargă urmele eventualelor compilări.