Doctrine Economice

Mercantelismul

Conceptia mercantelista despre stat se încadreaza aproape organic noii conceptii a epocii. Este vorba despre realismul si „spiritul laic” în materie politica, teoretizate si argumentate de Dante Alighiere, Thomas Hobbes si Florentin Nicolas Machavelli.

Inspirati de acest mediu Jean Bodin si Antoine de Montchrestien sustin ideea unui stat puternic, autonom si nesubordonat bisericii, un stat condus de suveran(print,rege,etc.).

Omniprezenta statului este o garantie a intereselor individuale, a pacii civile si a proprietatii. Eficacitatea politica n-are a face cu morala crestina si cu liberalismul politic; libertatea lasata pe mâna poporului înseamna slabirea statului, haos social si disparitia natiunii. Suveranul este si ramîne simbolul unitatii natiunii si garantul ordinii civile. Pentru a-si atinge scopurile, suveranul poate recurge la orice mijloace. Dupa Montchrestien, care a facut din stat un domeniu predilect al preocuparilor sale, interventionismul statal viza în primul rînd ordinea publica, cadrul juridico-legislativ si garantarea proprietatii si a bunei functionari a pietei. Statul trebuia, de asemenea, sa vegheze asupra comertului si industriei; sa protejeze inventiile, sa acorde facilitati constructiilor navale , sa se ocupe de formarea cadrelor si asigurarea ocuparii fortei de munca. El trebuia sa intervina cu taxe de protectie la produsele realizabile în tara, dar sa se manifeste liberschimbism pentru produsele ce puteau fi fabricate doar exterior. Statul mercantelist, de la cel spaniol, portughez, francez, englez etc., pîna la cel al lui Petru cel Mare, era un stat cuceritor; el trebuia sa încurajeze si sa sustina colonizarea pentru ca, pe aceeasta cale, sa asigure resorbtia unui eventual excedent de populatie, noi surse de materii prime sau noi debusee.

2. Liberalismul economic clasic.

Liberalismul economic a cunoscut în evolutia sa 3 etape principale, carora le corespund urmatoarele scoli si doctrine:

1) . Liberalismul economic clasic (scoala clasica): scoala fiziocrata, Adam Smith, liberalii pesimisti englezi D.Ricardo si T.Malthus,liberalii optimisti francezi J.B.Say si F.Bastiat.

2) Neoclasicii sau marginalistii cu scoala elvetiana, scoala austriaca si scoala engleza.

3) Neoliberalii cu renumitele scoli de la Freiburg si Chicago.

Gîndirea economica libera s-a afirmat în lupta cu mercantelismul, doctrina care subordona interesul personal interesului national si justifica amestecul statului în economie. Dupa parerea clasicilor statului îi revine rolul de eliberare si de asigurare a functionarii cadrului juridic. Cu alte cuvinte, statul are drept datorie de baza apararea proprietatii, ordinii sociale si intereselor nationale.

Doctrina economica fiziocrata -Prima doctrina a liberalismului clasic.

Principalii reprezentati-Francois Quesnay, A.Turgot.

Fiziocratii considera ca bogatia se formeaza doar în sfera agriculturii si este productiva doar munca agricola. Una din tezele teoretice de baza ale fiziocratilor, preluata si dezvoltata apoi de clasici este cea a neamestcului statului în economie, teza exprimata adeseori prin lozinca „ nu va amestecati, lasati lumea sa-si urmeze calea ei fireasca”, adica conceptia laisser-faire. Cu alte cuvinte, în activitatea lor economica, indivizii trebuie sa fie lasati sa procedeze asa cum gasesc ei de cuviinta, fara a fi strîmtorati de stat. Statul procedeaza gresit cînd îi tuteleaza pe producatori, cînd îi ajuta, permitîndu-le ceva si interzicîndu-le altceva,caci libertatea economica este un drept legitim, un drept natural al omului, drept care i-a fost oferit de catre Parintele Ceresc.

Adam Smith-fondatorul doctrinei liberalismului economic clasic.

Adam smith analizeaza 3 principii pe care se bazeaza doctrina liberalismului economic clasic:

a) laisser-faire -preluata de la fiziocrati;

b) mîna invizibila

c) homo oeconomicos.

Adept al ordinii naturale si al liberului schimb la toate nivelurile (micro/macro si mondo economice), Smith, spre deosebire de alti liberali clasici, admite în cazul în care interesul personal vine în dezacord principial cu interesul social, cu o usoara interventie a statului în economie:în apararea concurentei , sa fixeze rata maximala a dobînzii, sa introduca monopolul sau asupra unor domenii de activitate economica.

Liberalii optimisti francezi.(J.B.Saz, F.Bastiat)

Ei apara economia de piata, sunt optimisti în legatura cu soarta capitalismului si refuza orice interventie a statului, rolul sau fiind doar de „catalizator”; se pronunta pentru libertatea totala a schimburilor interne si externe; libertatea de întreprindere sa fie de asemenea, totala.

Liberalii pesimisti englezi.(T.Malthus, D.Ricardo)

Considera ca capitalismul nu are viitor, întru-cît în Anglia mai devreme se manifesta consecintele negative ale revolutiei industriale: somajul si saracia si la acel moment nu existau mecanisme de aplanare a acestor dezechilibre.

Dubla sinteza a economiei politice clasice:

J.Mill încearca sa împace pesimistii cu optimistii considerînd ca printr-o interventie foarte limitata a statului în economie este posibila aplanarea dezechilibrelor datorate industrializarii.