Doctrine Economice - Carl Menger

1 Viata si activitatea

Carl Menger s-a nascut la 28 februarie 1840 , in Neu-Sandec , Galitia,Austria , provenind dintr-o familie de functionari germani.Anii copilariei i-a petrecut pe o proprietate din Galitia vestica , proprietate cumparata de catre bunicul sau Carl Menger a avut doi frati Anton si Max , intelectuali cu vederi de stanga.

A studiat dreptul la Universitatea din Viena(1859-1860) , apoi la Universitatea din Praga(1860-1863) , apoi la Univeristatea din Cracovia unde a obtinut titlul de doctor in stiinte juridice.Dupa obtinerea titlului , s-a dedicat scrieri articolelor pe probleme economice pentru publicatii din Lemberg si Viena.

Friedrich von Wieser relata ca Menger i-a marturisit ca avea sarcina sa scrie , pentru ziarul „Wiener Zietung” , despre starea pietelor , fapt care a dus la constatarea unui contrast mare intre teoriile traditionale ale preturilor si realitatea nemijlocita , elaborand lucrarea sa fundamentala „Principles of Economics” (1871)

La 31de ani , Menger , poseda o vasta pregatire in domeniul istoriei gandirii economice , folosind in lucrarea sa citate si pasaje apartinand lui Aristotel,Turgot , Smith, Ricardo , istorici germani si socialisti contemporani

Dupa publicarea cartii sale, care a fost mult criticata , nici un jurnalist german nu a realizat noutatea cartii , care in timp v-a constitui fundamentul dezvoltarii Scolii Austriece si chiar a Neoclasicismului.

Popularizarea doctrinei lui Menger a imtampinat greutati din partea reprezentantilor Vechii Scoli Istorice Germane( Karl Knies,Wilhelm Roscher, Bruno Hildebrand) , popularizare facuta de discipolii sai Eugen von Bohm-Bawerk si Friedrich von Wieser

Gandirea si activitatea lui Menger amplifica faimoasa „cearta pentru metode „ intre Scoala Clasica si Neoclasicism si Scoala Istorica Germana

In perioada imediat urmatoare Menger obtine un post la Universitatea din Viena , catedra de economie, post obtinut cu mare dificultate

In 1873 , imediat dupa promovare ca „ professor extraordinarius „ , demisioneaza din functia pe care o detine la cabinetul primului ministru si isi consacra timpul , puterea de munca si priceperea carierei universitare

In 1876 a fost numit , pentru doi ani , „ one of the tutors to the ill-fated Crown Prince Rudolf”

In 1879 a fost numit la Catedra de Economie.

In 1880 a facut parte dintr-un colectiv organizat de Ministerul de Finante al Austriei, care s-a preocupat de introducerea sistemului „Gold Standard” , activitate care il v-a influenta mult pe Bohm-Bawerk devenind ministru de finante al Austriei.Carl publica in deceniul al noualea al secolului XIX-lea numeroase studii de probleme monetare, care vor ramane pana la lucrariile lui Ludwig von Mises – principala contributie a Scolii Austriece in domeniul teoriei banilor

In 1833 publica a doua sa lucrare „Cercetari asupra metodei in stiintele sociale cu referire speciala la Economia politica” , ca urmare a dezvoltarii in Germania a „Noua Scoala Istorica „ , fapt care duce la excluderea predarii „teoriei economice „ in universitatiile germane

In al doilea deceniu dupa aparitia „Gundsatze” , influenta lui Carl s-a extins ,treptat , gandirea sa incepand sa capete influenta si recunoastere.

In 1892 , activitatea publicistica a lui Carl s-a intrerupt brusc, intentinand pe viitor sa-si concentreze energia in scopul elaborarii unei lucrari sitematice in domeniul economic.

In 1990 a fost desemnat „membru pe viata „ al Camerei Superioare a Parlamentului Austriei, iar in 1903 s-a pensionat si s-a dedicat cercetarii stiintifice.

In 1921 pe 25 februarie Carl menger a incetat din vita , cu trei zile inainte de implinirea varstei de 81 ani.

2 Gandirea economica

Pentru Carl Menger toate fenomenele economice erau în esenţă fenomene umane şi trebuia căutat principiul explicării lor în psihologie. Principiul psihologic, permanent în realizarea fenomenelor economice, permite formularea adevăratelor legi ştiinţifice. Adversarii lui Menger i-au reproşat că a pus în scenă un om acţionând întotdeauna raţional şi că nu a ţinut cont de mobilurile colectivităţii, alături de cele ale individului.

Carl Menger a avut contribuţii importante în domeniul teoriei bunurilor ; teoriei valorilor si teoria schimbului si a preturilor

3 Teoria bunurilor

Pentru Menger nu există „bunuri” din punct de vedere economic, ci numai în raport cu nevoile umane.

El considera ca „o realitate materiala,serviciu sau informatie sa fie bun „ trebuie sa se indeplineasca patru conditii : sa existe nevoia pentru un bun oarecare , bunul trebuie sa existe si sa fie capabil sa satisfaca nevoia, trebuie sa existe constiinta ca anumite bunuri pot satisface nevoile, bunurile trebuie sa fie ccesibile celor care au nevoie de ele.

El considera ca toate cele patru conditii trebuie intrunite simultan , altfel dispare calitatea de „bun”

Pentru Carl „ calitatea de bun nu este intriseca elementelor realitatii, ci le este conferita de evolutia nevoii”.

Nu există bunuri fără ca nevoia să existe. Nu există bunuri fără capacitatea tehnică de a satisface o nevoie (alimentele alterate nu mai sunt bunuri). Obiectele inaccesibile (aurul nedescoperit) nu sunt încă bunuri.

Există două feluri de bunuri:

1. Bunuri de rangul I, sau bunuri directe: capabile să satisfacă imediat o nevoie (pâine, îmbrăcăminte).

2. Bunuri de rang superior, sau bunuri indirecte: nu pot servi decât la producerea bunurilor de primul rang. (materii prime, unelte).

Indiferent de rangul bunurilor ,acestea din natura si societate sunt de doua feluri :

1. Bunuri libere : toate bunurile care se gasesc intr-o cantitate superioara nevoilor de satisfacut

2. Bunuri economice : toate bunurile care se gasesc intr-o cantitae inferioara nevoilor de satisfacut, bunurile care sunt create printr-un proces de productie si satisfac partial nevoile.