Drepturi de Proprietate Intelectuală

Drepturi de proprietate intelectuală

Introducere

În relaţiile dintre membrii societăţii, proprietatea intelectuală determină numeroase şi variate interacţiuni. Unele dintre acestea au fost reglementate şi fac obiectul unor norme pe plan naţional, cu încercări şi chiar şi realizări în cadrul internaţional, iar altele intră abia acum în categoria drepturilor de proprietate intelectuală, pe măsură ce practica interacţiunii dintre membrii societăţii le impune ca atare.

De aceea, este necesară o grupare a drepturilor de proprietate intelectuală în două mari grupe: drepturi clasice/protejate de proprietate intelectuală şi forme noi de proprietate intelectuală, care au apărut în absenţa unor autorităţi naţionale şi/sau organisme internaţionale cu perspective de reglementare.

În ultima perioadă se ridică sistematic problema unor noi forme de proprietate intelectuală, cu influenţe în viaţa de zi cu zi, şi care necesită protecţie adecvată. Absenţa, în primul rând, a unor legislaţii naţionale în domenii ca folclor, cunoştinţe tradiţionale, material genetic şi, în al doilea rând, lipsa unei insuficiente studieri a acestora nu au permis, deocamdată, elaborarea unor reglementări internaţionale.

În era globalizării comerţului, a culturii, a comunicaţiilor suntem martorii intersectării sistemului de protecţie a proprietăţii intelectuale, aşa cum este cunoscut în prezent, cu domeniul resurselor genetice, a cunoştinţelor tradiţionale şi a folclorului. Aceste noi sectoare de interes evoluează rapid, au impact asupra activităţilor societăţii şi impun cu necessitate luarea unor măsuri specifice de protejare, în raport cu particularităţile lor.

Datorită puternicei influenţe pe care o are asupra relaţiilor comerciale care implică drepturi de proprietate intelectuală, Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (în engleză: Agreement on Trade Related Aspects of Intellectual Property Rights – TRIPS) a devenit un instrument eficient al transformării adecvate a sistemului de drepturi de proprietate intelectuală, sensibil la noile cerinţe de la nivel mondial.

Capitolul 1

Drepturi de proprietate intelectuală clasice/ protejate

Influenţa particularităţilor acestora asupra modalităţilor de obţinere a protecţiei

De-a lungul timpului, prin diverse metode, au fost recunoscute şi acceptate câteva

forme de drepturi de proprietate intelectuală. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat şi studiul nacestora s-a extins, îmbrăcând astăzi, forme complexe cu elemente în ştiinţa economică, în filozofie şi drept.

Cele mai des întâlnite forme acceptate şi protejate de către acordurile şi convenţiile internaţionale sunt: brevetul (patentul), dreptul de autor, marca, desenul industrial, indicaţia geografică, cu diverse forme şi variaţii cuprinse în cadrul acestora. Studiul asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care acestea le presupun, legătura lor cu alte aspecte ale vieţii economice este departe de a se fi încheiat, elementele de noutate permanente, determinate într-o anumită măsură şi de evoluţia vieţii economice, fiind se pare o caracteristică a acestora.

Reglementarea, administrarea eficientă în plan juridic şi economic a acestor forme de proprietate intelectuală s-a dovedit un proces din ce în ce mai complex, pe măsură ce canalele de exploatare a creaţiilor intelectuale s-au multiplicat sub presiunea dezvoltării generale şi a tehnologiei informaţiei. Pentru a obţine instrumentele dorite de exploatare legală a proprietăţii intelectuale, s-au conturat şi dezvoltat, mai întâi în cadrul unor aranjamente contractuale şi mai târziu în cadrul unor acorduri şi convenţii internaţionale, trăsăturile esenţiale şi principiile de bază ale drepturilor de proprietate intelectuală din prezent.