East Asia Economic Caucus

Introducere

Regiunile Asia şi Pacific cuprind Asia de Sud, de Est şi Vest şi Oceania,

fiecare cu experienţa ei distinctivă. Cu toate că în această zonă se află un număr important de ţari în dezvoltare şi există multe situaţii de complementaritate între economiile lor, ca factor potenţial favorizant, multă vreme nu s-au putut realiza grupări economice care să cuprindă un numar mare de ţări, dacă nu chiar toate ţările din zona. Tendinţa de instituţionalizare a cooperarii internaţionale, evoluţia procesului de integrare în zonă au fost private de influenţa unor factori de natură diferită: etnică, religioasă, politică, conflicte militare. Totuşi, dinamismul crescut al acţiunilor economice din regiune, a celor legate de comerţ, investiţii, transfer tehnologic au creat mari oportunităţi. Ca urmare, s-au format unele grupări economice viabile cum sunt, Asociatia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), Asociatia Asiei de Sud pentru Cooperare Regionala (SAARC). De asemenea, în Orientul mijlociu s-au constituit organizaţii economice care şi-au propus intensificarea cooperării regionale în domenii de interes reciproc, în scopul dezvoltării lor economico-sociale între care, Piaţa comună arabă (ACM), Consiliul de cooperare al statelor arabe din golf (CCG), Consiliul arab de cooperare economică (CACE).

În această lucrare voi prezenta contextul integrării economice regionale în Asia de Est şi cum au influenţat caracteristicile acestuia cooperările între state şi de asemenea şi consecinţele acestor aspecte. În partea a doua a lucrării voi prezenta cazul unei grupări economice Est asiatică, care a rămas multă vreme doar la stadiul de propunere.

Capitolul 1. Integrarea economică regională în Asia de Est

1.1 Caracteristici ale regionalismului în Asia de Est

Ţările din estul Asiei încep să privească cu ochi buni creşterea economică spectaculoasă a Chinei. În anul 1978 China se afla pe locul 34 în topul celor mai active ţări din punct de vedere al comerţului, iar în anul 2002 ocupa poziţia a 5-a. Acest lucru favorizează formarea în jurul Chinei a unor cooperari economice regionale. Această creştere rapida a Chinei a format două mari tabere în Asia de Est: cei care priveau acest lucru ca pe o ameninţare şi cei care o priveau ca pe o mare oportunitate de dezvoltare. În ultima vreme, trendul general al ţărilor din regiune este de a profita de puterea economică a Chinei, construind parteneriate pe termen lung cu aceasa. Dezvoltarea regionalismului Est asiatic a coincis cu dezvoltarea rapida a comerţului dintre China şi vecinii acesteia, Japonia devenind cel mai mare partener al Chinei. În timp ce mulţi japonezi văd încă China ca pe o ameninţare, autorităţile sunt de părere că revenirea economiei japoneze se datorează în mare parte firmelor japoneze catre au prifitat de oportunitate şi au investit în China. Regiunea Asiei de Sud-est este incă îngrijorată de comprtiţia economică venită din partea Chinei sau a ţărilor membre ASEAN, acestea aflându-se intr-o etapă similară de dezvoltare. Se pare totuşi că ţările din Sud-estul Asiei sunt din ce în ce mai pregătite să pună bazele unor relaţii comerciale cu China, datorită exporturilor masive din partea acesteia.

O altă caraxteristică a zonei este prezenţa regionalismului într-o formă învechită şi informală. Cu excepţia AFTA, regionalismul în Asia de Est este caracterizat de legături comerciale informale şi interacţiuni economice spontane, bazăndu-se în principiu pe extinderea legăturilor de familie, neavănd baze legale sau politice. ASEAN în sine este marcat din multe puncte de vedere de informalitate. Dar lucrurile au început să se schimbe în ultimii ani, ASEAN conformându-se normelor globale.