Echilibrul Macroeconomic în Doctrina Keynesistă

1.VIAŢA ŞI ACTIVITATEA LUI JOHN MAYNARD KEYNES

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton a avut un impact major atât asupra teoriei politice şi economice moderne, cât şi asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale intervenţioniste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale şi monetare în scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice şi boom-urilor economice. Este considerat de mulţi economişti unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem toţi morţi” este încă citată.

John Maynard Keynes a fost fiul lui John Neville Keynes, un lector de economie de la Universitatea din Cambridge şi al Adei Florence Brown, o autoare de succes şi o reformistă în domeniul social. Fratele său mai tânăr, Geoffrey Keynes (1887-1982) a fost chirurg şi bibliofil, iar sora sa mai tânără, Margaret (1890-1974), a fost căsătorită cu fiziologul Archibald Hill, câştigător al Premiului Nobel.

John a fost primul copil, din cei trei, ai familiei. A fost în copilărie destul de bolnăvicios şi a avut un defect de vorbire care s–a prelungit toată viaţa. La 13 ani a avut un accident de bicicletă şi a rămas cu degetul mic de la mâna dreaptă deformat pentru totdeauna. De aceea, toată viaţa a avut o sensibilitate deosebită pentru mâinile altor oameni. De asemenea, mai târziu, obişnuia ca, la mitinguri, să–şi ascundă mâinile în mâneca opusă a hainei, special destinată acestui scop.

Din 1892 J. M. Keynes şi–a început studiile la St Faith în Cambridge. Activitatea didactică universitară şi–a început–o la 19 ianuarie 1909, cu un curs despre Bani, credit şi preţuri. Prelegerile lui Keynes erau – încă de la început – legate de realitatea imediată şi marcate de „preocuparea specială pentru generalizări inductive”.

Din 1909 Keynes şi–a început activitatea publicistică, cu un articol în „Economic Journal” despre „Recent Economic Events in India”. În anul 1910 John Maynard Keynes a devenit secretarul Comisiei Economice a Universităţii Cambridge, al cărei preşedinte era chiar tatăl lui, John Neville Keynes. În perioada 1908–1914 activitatea sa s–a desfăşurat în Cambridge şi a avut – în principal – conţinut didactic şi de cercetare. De asemenea, a ţinut o rubrică permanentă la „Economic Journal”, al cărui editor a devenit, începând cu anul 1911.

La 15 ianuarie 1915 s–a angajat la Trezoreria Britanică, în calitate de secretar la Cabinetul Comitetului pentru „alimente şi preţuri”, condus chiar de primul ministru David Lloyd George.

Din 1916 s–au intensificat negocierile de natură financiară legate de problemele războiului, iar, apoi, din 1917, cele referitoare la Tratatul de Pace de după război. În toate aceste acţiuni, Keynes a jucat un rol foarte important. Începând cu 1916, el a călătorit foarte mult în SUA şi Ţările Aliate, pentru negocieri financiare.

După părerea lui Keynes, despăgubirile de război datorate de Germania ţărilor învingătoare urmau să fie limitate strict la nivelul suficient pentru a acoperi „toate daunele provocate populaţiei civile din Ţările Aliate şi proprietăţilor ei de agresiunea germană pe uscat, pe mare şi prin aer”. Keynes a apreciat nivelul despăgubirilor (reparaţiilor) de război pe care Germania trebuia să le plătească Aliaţilor la maximum 2 miliarde lire sterline, plătibili în mod eşalonat, pe parcursul mai multor decenii. Se pare, însă, că la Conferinţă a prevalat punctul de vedere al Băncii Angliei, care dorea ca Germania să suporte „totalitatea cheltuielilor de război şi a pierderilor, înregistrate de Aliaţi”. Suma aceasta urma să se ridice la circa 24 miliarde lire sterline. Din cauza divergenţelor privind cuantumul reparaţiilor de război pe care trebuia să le plătească Germania, Keynes s–a retras de la negocieri în luna iunie 1919, înainte de semnarea Tratatului de Pace. Supărat pe negociatori, din cauza faptului că nu i–au acceptat punctul de vedere, Keynes a scris şi publicat, în timp scurt, lucrarea The Economic Consequences of the Peace (1920), prin care şi–a făcut cunoscută publicului larg din Anglia şi din numeroase ţări ale lumii, propria–i poziţie. Din acest moment, Keynes devine o persoană publică de mare autoritate şi faimă internă şi internaţională. Pe viitor el va fi prezent şi continuu implicat în marile controverse economice ale timpului. Totodată, Keynes a demisionat şi din funcţia pe care o deţinea la Trezoreria Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

În octombrie 1918, Keynes a întâlnit-o pe Lydia Lopokova, o binecunoscută balerină rusoaică. Cei doi s-au căsătorit abia mai târziu, la 4 august 1925. Au avut parte de un mariaj fericit dar, din motive medicale, cei doi nu au putut avea copii, deşi ceilalţi fraţi ai lui au avut copii.

Mai întâi, Keynes a intrat în lumea afacerilor. El a fost un investitor de succes, construindu-şi o avere privată substanţială. A fost aproape ruinat în urma crahului bursier din 1929, însă şi-a recuperat într-un timp scurt averile. De-a lungul vieţii i-a plăcut să colecţioneze cărţi, de exemplu colecţionând şi protejând multe dintre lucrările lui Isaac Newton. A fost interesat de literatură în general şi de dramă în special, sprijinind financiar teatrul Cambridge Arts, ceea ce a permis instituţiei să devină, cel puţin pentru un timp, o mare scenă britanică din afara Londrei.

2. CONCEPŢIA ECONOMICĂ

În perioada 1921–1930 Keynes a desfăşurat o bogată activitate publicistică, în calitate de jurnalist, redactor şef la „Economic Journal” şi preşedinte al publicaţiei „The Nation”, analizând mai multe aspecte, printre care cele referitoare la reparaţiile de război, precum şi numeroase probleme economice curente. Încă din perioada 1923–1925 Keynes a considerat că există două categorii de nevoi umane: nevoi absolute şi nevoi relative