Econometria

CE ESTE ECONOMETRIA?

1.Definiţia şi caracteristicile econometriei

Termenul de econometrie are origine grecescă (aiconomie-economie, metrom-măsură).

În principal pornind de la un volum de date cunoscut din practică (în mod obişnuit obţinut prin măsurători), se pune problema de a determina într-o perspectivă mai apropiată sau mai depărtată evoluţia fenomenului studiat.

Econometria are ca obiect cunoaşterea mecanismelor de desfăşurare a proceselor economice, descrise de seriile de date statistice, prin utilizarea metodelor cantitative de natură statistică sau matematică .

Termenul de econometrie (din grec. Oikonomie=Economie şi Metron = Măsurare) are două sensuri:

-în sens larg: include analize bazate pe estimări numerice (exprimări cantitative

prin măsurare), atât a relaţiilor de dependenţă dintre fenomenele economice, cât şi a aspectelor ce privesc gradul de concentrare, de sensibilitate şi de intensitate a fluctuaţiilor din economie;

-în sens restrâns: include studiul relaţiilro de dependenţă dintre variabilele

economice, inclusiv a variabilităţii proceselor economice în timp apelând la procedee specifice (regresie şi testare).

Instrumentele utilizate în econometrie sunt în majoritate preluate din statistică şi matematică, fără a exclude utilizarea metodelor proprii .

Trermenul de “econometrie” este atribuit unei noţiuni a cărei sferă de cuprindere se referă la o disciplină ştiinţifică foarte complexă, născută din domeniile se interferanţăale matematicii, statisticii şi economiei.

Aria sa de studiu o constituie realitatea economică ( la nivel micro şi macro), dar sub un aspect particular, cantitativ.

Aici am putea adăuga că limitele extreme ale domeniului sunt definite de Economie ăîn sensul cel mai general.

A.Obiectul de studiu al Econometriei îl constituie legăturile dintre ansamblul economiei naţionale şi elementele sale componente ( sectoare, ramuri, etc), respectiv comportamentul acestora.

B.Domeniul Econometriei este definit de modelele economiei matematice.Aceasta traduce problemele economiei în limbajul matematicii pentru o mai uşoară manipulare a sistemului complex de noţiuni ale teoriei economice şi a disciplinelor subordonate.

C.Metoda econometriei este cea definita de statistica matematică.Aceasta este prima delimitare importantă ce o facem între econometrie şi economia cantitativâ, în general.

În raport cu alte ştiinţe, şi cu deosebire în comparaţie cu ştiinţele naturii, economia prezintă o serie de particularităţi. Dintre acestea reţinem pe cele de real inters pentru econometrie:

a) influenţele multiple, adeseori conjuncturale, care determină majoritatea proceselor, impun caracterizări „în medie” acceptând existenţa unei zone neexplicate. Această „zonă” este reprezentată în ecuaţiile modelelor econometrice prin aşa numita perturbaţie (u). Neputând atinge rigurozitatea din fizică şi chimie, ne mulţumim cu posibilitatea oferită de modelele econometrice de a „ţine sub control” zona neexplicată (perturbaţia).

b) datorita caracterului stochastic al relaţiilor de dependenţă dintre variabilele economice ca şi a modulului de manifestare a legilor economiei, sunt necesare date înregistrate pe un număr mare de cazuri. Acest ansamblu de cazuri este obţinut fie urmărind fenomenul de-a lungul unui număr mare de perioade de timp (ani, trimestre, luni), fie înregistrând date pentru un număr mare de unităţi de observare statistică (firme, gospodarii, persoane, judeţe, ţări). Afirmaţia „un singur caz nu spune nimic” este valabilă în statistică, dar şi în econometrie unde doar mulţimea caracterizata prin intermediul mediei destăinuie aspecte semnificative;

c) legat de relaţia cauză-efect în domeniul economic este necesar să remarcăm rolul deseori important al inerţiei în manifestare (prezenţa auto-corelaţiei), ca şi întârzierea cu care răspunde un fenomen la impulsurile factorilor care îl determină. Legat de acest din urma aspect, trebuie menţionată şi modalitatea de asimilare treptată de către majoritatea fenomenelor economice a şocurilor (schimbărilor semnificative de ordin demografic, educaţional sau din domeniul tehnologiei si resurselor);

d) impulsionarea sau, în orice caz, dificultatea de a realiza experimente controlate în economie. Aceasta datorită costului social ridicat al unora astfel de încercări, frecvent etichetate drept condamnabile, precum şi datorită caracterului irelevant al rezultatelor (cu timpul pot deveni rapid depăşite de realitate sau dificil de extins in condiţii identice cu cele asigurate în grupul de experimentare). Includerea indicatorilor economici în ecuaţii şi modificarea acestor indicatori corespunzător variantelor de politică economică, ar putea constitui replica data experimentelor de laborator din ştiinţele naturii având calităţile: este puţin costisitoare, nu implică riscuri, oferă informaţii utile celui interesat cu privire la direcţia si amploarea implicaţiilor care ar urma aplicării unei decizii;

e) rolul comportamentului uman în explicarea succesului unor decizii de politică economică. Acest comportament, uneori imprevizibil, îşi are rădăcinile în tradiţii, educaţie, experienţe trăite, trăsături psihologice, etc.

2. Caracteristicile econometriei:

-în reprezentările econometrice se introduc variable care privesc

bogăţia naţiunii producţia, consumul, capitalul fix etc.) şi câştigul economic (profit, salarii, dobândă, rentă etc.) şi ecuaţii de tip comportamantal, resursele având o importanţă deosebită;

-se acordă interes pentru reprezentări cu caracter sistemic în care sunt prezente obiectivele şi conexiunile existente între variabile;

-reprezentările econometrice se pot referi la un sector de activitate,

sau la un ansamblu de activităţi, structurate sub formă de ecuaţii şi sisteme sau blocuri de ecuaţii;

-ecuaţiile de tip econometric cuprind între factorii care determină

evoluţia unor procese şi preţul în diferiele forme de manifestare (ecuaţii de balanţă pentru determinarea echilobrelor în economie);

-în modelul econometric se regăsesc obiectivele finale ale economiei

şi obiectivele specifice proceselor economice (variabile endogene-efect);

-modelele econometrice permit simularea politicilor economice;

-modelele econometrice exprimă echilibrul dintre cerere şi ofertă şi

neliniaritatea cererii în raport cu creşterea factorilor .

Obiectivele finale urmărite de econometrie sunt exprimate:

-la nivel macroeconomic (creşterea economocă, controlul inflaţiei, ocuparea forţei de muncă, echilibrul balanţei de plăţi etc.);

-la nivel mezoeconomic (obiective regionale);

-la nivel microeconomic (firmă: creşterea profitului, creşterea

calităţii, creşterea cotei de piaţă etc.);

-la nivel individual (maximizarea venitului etc) .

Dezvoltarea rapidă a econometriei a generat formularea mai multor definiţii cu privire la domeniul acestei discipline economice.

Există mai multe categorii de definiţii:

a) definiţia istorică;

b) definiţia restrictivă;

c) definiţia extinsă.