Economia de Piață

Capitolul I

1. Economia de piaţă

Definire

Economia de piaţă este forma economiei de schimb care are la bază mecanismul generalizat al pieţei. În contextul acestuia, raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de prioritate în alocarea şi utilizarea resurselor, iar accesul diferitelor categorii de persoane la bunurile economice este reglat prin preţ.

Acest concept, reprezintă o modalitate complexă şi deosebit de eficientă de realizare a activităţii economice, adică de transformare a resurselor în bunuri şi servicii necesare nevoilor oamenilor. Sistemul economic reprezintă elementele sau subsitemele economice dispuse într-o anumită ordine ierarhică, în care acestea functionează pe baza interacţiunii dintre elementele componente. De-a lungul timpului ele au fost clasificate în: deschise, închise, descentralizate, centralizate, capitaliste, socialiste, pieţe libere, dirijiste.

Trăsăturile specifice economiei de piaţă sunt:

-pluralismul formelor de proprietate în care ponderea principală revine proprietăţii private;

-profitul reprezintă obiectivul pentru care se asuma riscul concurenţial;

-concurenta este regulatorul principal al activităţii economice;

-este o economie de întreprindere, unde spaţiul economic de decizie şi acţiune se realizează în unitatea economică;

-majoritatea preţurilor se formează liber influenţând şi pe cele din administraţie;

-predomina structurile tehnico-economice moderne;

-intervenţia directă şi indirectă a statului se rezuma la respectarea regulilor de funcţionare a pieţei şi a instituţiilor juridice şi economice.

2. Tipuri ale economiei de piaţă

• Majoritatea ţărilor lumii au înţeles necesitatea apelării la economia de piaţă, iar fiecare din aceste ţări a preluat o parte din caracteristicile economiei de piaţă pe care s-a axat în special, punându-şi de asemenea amprenta asupra ei. Astfel că, aproape fiecare ţară are varianta ei originală de economie de piaţă, aducând ceva nou faţă de celelalte variante deja existente.

Din această abordare diferită a economiei de piaţă, de la o ţară la ţară rezultă o clasificare a tipurilor concrete de economie de piaţă.

Din multitudinea de experienţe naţionale am putea desprinde unele „tipuri concrete” de economie de piaţă pe care le-am putea denumi: tipul anglo-saxon, tipul vest-european, economia socială de piaţă, tipul nordic şi economia paternalistă. Aceste tipuri care sunt expresie şi a condiţiilor concrete şi caracteristicilor de dezvoltare din perioada modernă reflectă fără îndoială o distanţă mai mare sau mai mică între teorie şi practică.

Aşadar :

1. Tipul anglo-saxon cuprinde economiile de piaţă cele mai liberale şi cel mai puţin înclinate spre dirijism, cele mai reticente la intervenţia economică a statului – în special sub forma întreprinderilor publice – adepte ale ideii de superioritate a întreprinderilor private şi a liberei iniţiative. Aceste caracteristici pot fi întâlnite în S.U.A., Anglia, Canada ş.a.

2. Tipul vest-european cuprinde economiile de piaţă adepte ale intervenţiei statului în economie atât prin diferite politici economice cât şi prin sectorul public şi planificare – ca instrument de reglementare ex-ante a funcţionării economiei, ceea ce le conferă într-o proporţie mai mare sau mai mică trăsătura de economii mixte. Aceste caracteristici care variază după coloratura politică a guvernului se întâlnesc într-o serie de ţări vest-europene ca de exemplu Italia, Franţa, acestă din urmă ţară având o contribuţie determinantă pe plan conceptual şi al implementării acestui tip de economie.