Economia întreprinderii - SC Makida SRL

Totalitatea organizatiilor, intreprinzatorilor si factorilor a caror existenta si actiune conditioneaza acivitatea intreprinderii de servicii, din afara acesteia alcatuieste mediul sau ambient.

La randul sau, mediul ambient este cuprins intr-un macro-sistem, care influenteaza intreprinderea numai in masura conditionarii activitatii acesteia si a ariilor in care isi poate valorifica rezultatele.

În activitatea oricărei firme, mediul său ambiant joacă un rol esenţial în definirea

strategiilor sale, în sesizarea şi folosirea oportunităţilor de dezvoltare, constituind practic

suportul realizării obiectivelor de creştere economică, de profitabilitate sau doar de

supravieţuire.

De aceea, un diagnostic economico-financiar global al firmei nu trebuie să excludă

pe lângă abordarea şi evaluarea potenţialului intern şi a factorilor de influenţă specifici

acestuia, luarea în calcul a factorilor externi firmei şi diagnosticarea poziţiei acesteia în

mediul concurenţial în care acţionează. Mult timp, activitatea agenţilor economici a fost

studiată doar din punct de vedere al capacităţilor de producţie şi a profitului obţinut,

analiza mediului global sau a celui concurenţial fiind fie ignorate, fie rezumate la analiza

cotei–părţi de piaţă a firmei. Teoreticienii şi practicienii analizei-diagnostic au înţeles apoi

că firma funcţionează ca un sistem deschis al sistemului global, fiind permeabilă la

influenţele mediului său, pe care la rândul ei este susceptibilă de a-l influenţa în mai mică

sau mai mare măsură, în funcţie de diverse caracteristici precum: mărimea firmei, cota parte de piaţă, natura activităţii sale, tipul de piaţă pe care evoluează, competitivitatea sectorului, etc.

Pentru a înţelege presiunile externe pe care le suportă firma, este necesară în primul

rând definirea mediului şi evidenţierea componentelor sale specifice, aşa cum au fost

identificate de către diverşi specialişti români şi străini. Elementele comune ale acestor

definiţii se referă la două aspecte particulare ale mediului global, şi anume: dinamismul

său, din care rezultă imediat necesitatea anticipării de către firmă a unor configuraţii

viitoare ale mediului sau adaptarea sa la schimbări neprevăzute şi, pe de altă parte

relaţiile de intercondiţionare existente între elementele identificabile de mediu, printre

care se numără şi firma ca organism socio-economic.

În opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei, pe care acesta îl numeşte „global” poate

fi definit ca fiind “ansamblul factorilor şi forţelor externe întreprinderii care sunt în măsură

să-i afecteze acesteia maniera de dezvoltare”.

Interesantă este şi concepţia specialiştilor francezi care consideră mediul ambiant al

firmei ca fiind constituit din “ansamblul organizaţiilor, actorilor şi factorilor a căror

existenţă este nesusceptibilă de a influenţa comportamentul şi performanţele agentului

economic”. În aceeaşi linie de gândire, se diferenţiază mediul intern, în care sunt incluse

comportamentele indivizilor sau grupurilor de indivizi din cadrul firmei, care influenţează

deciziile şi acţiunile celorlalţi membri ai staff-ului acesteia, de mediul extern firmei,

respectiv instituţiile şi factorii care pot influenţa firma din afara ei.

Mai orientată spre noţiunea de piaţă, definiţia mediului extern al firmei aşa cum

este văzută ea de către englezii Hill şi Sullivan este următoarea: „mediul firmei constă în

acei factori ce scapă controlului său imediat şi care sunt capabili să-i influenţeze relaţiile cu

partenerii de mediu”.

Notabilă este şi părerea specialiştilor români dintre care amintim definiţia

profesorului Pintilie, care consideră că mediul extern al unităţii economice poate fi definit

drept „piaţa internă şi externă în cadrul căreia firmele îşi oferă reciproc produse, servicii,

lucrări, informaţii etc, colaborează între ele şi deseori se confruntă, intrând în competiţie”.

Această definiţie, uşor restrictivă îşi găseşte completarea în opinia profesorului Ovidiu

Nicolescu, care consideră că „mediul ambiant include toate elementele exogene firmei, de

natură economică, tehnică, politică, demografică, culturală, ştiinţifică, organizatorică,

juridică, psiho-sociologică, educaţională şi ecologică ce marchează stabilirea obiectivelor

acesteia, obţinerea resurselor necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor de realizare a lor”.

Din această ultimă definiţie, deosebit de cuprinzătoare rezultă cu pregnanţă

importanţa studierii problematicii mediului şi precizarea elementelor de impact ale acestuia

asupra firmei, în cadrul unui diagnostic extern. Aceasta cu atât mai mult cu cât orice firmă,

indiferent de mărimea sa sau de alte caracteristici este afectată, într-o măsură oarecare de

modificările ce survin în mediul său ambiant. Problema fundamentală care se pune însă

este aceea de a înţelege modul în care mediul influenţează un agent economic şi, mai ales,

modul în care o va face în viitor.

Dupa natura, raporturile si modificarile componentelor, mediul ambiant al intreprinderii poate fi stabil, instabil sau turbulent, in functie de frecventa si amploarea schimbarilor care pot avea loc, dar si in legatura cu potentiala prevzibilitate a acestora dupa cum urmeaza:

- Mediul stabil, specific perioadelor cand evolutia fenomenelor este lenta si usor previzibila, ridica probleme de adaptare si este din ce in ce mai putin intalnit

- Mediul instabil, caracterizat prin frecvente modificari in majoritatea componentelor, este tipul obisnuit de mediu, cu care se confrunta societatile comerciale din aproape toate domeniile, confruntarea cu un astfel de tip de mediu solicita atitudine prospectiva, descifrarea directiei si cotei schimbarilor, cresterea capacitatii de adaptare la schimbare

- Mediul turbulent, este relativ ostil intreprinderii, punandu-i probleme dificile de adaptare si chiar supravietuire; schimbarile componentelor si raporturilor dintre ele sunt bruste, in forme si directii imprevizibile, conducand uneori la modificari substantiale in fizionomia mediului.

La randul sau, mediul ambiant este compus din ansamblul constrangerilor (restrictiilor) , a fortelor si deciziilor externe intreprinderii de servicii, capabile s-o influenteze.

- Constrangerile, cu un caracter de permanenta si de o relativa stabilitate, sunt elemente de natura geografica, economica, juridica, politica, etc.

- Fortele, ca elemente ale mediului ambiant, au interese contrarii intreprinderii influentand-o neuniform

- Deciziile esterne sunt hotararile unor forte externe care pot impune schimbari asupra activitatii intreprinderii privatizarea, nationalizarea, recunoasterea juridica a unor noi drepturi ale salariatilor, preluarea controlului asupra unei intreprinderi concurente, etc.)