Economia României după 1989

INTRODUCERE

1 decembrie a redevenit Zi Nationala a Romaniei dupa revolutia din decembrie 1989. A fost un moment istoric pentru Romania, moment de la care intreaga societate romaneasca a intrat intr-un proces de reforma structurala, un proces care a transformat radical Romania din toate punctele de vedere.

Transformarea economiei romanesti dintr-o economie de stat supra-centralizata in economie de piata functionala s-a dovedit a fi un proces mult mai complicat si mai complex decat s-a estimat initial. La inceputul anilor '90 au existat voci care spuneau ca Romaniei ii vor trebui 20 de ani pentru a avea economie de piata functionala. Aceste idei au fost blamate la vremea respectiva, dar iata ca la 18 ani ani de la schimbarea regimului, inca se mai simt influentele economiei centralizate.

Romania a pornit in tranzitie cu un handicap major si a avut mari probleme in a se desprinde de trecut, desi populatia, aproape in totalitate a fost de acord cu schimbarea regimului. Cu toate acestea sloganul deja cunoscut al anilor '90 - NU NE VINDEM TARA - a determinat intarzieri imposibil de recuperat in domeniul privatizarilor. Astfel, economia a evoluat sinuos, cu momente de avant urmate de prabusiri, cu mari fluctuatii ale productiei si cu inflatie inalta persistenta.

Decizia adoptata in 1990 de a stabili cursul de schimb la 21 lei/dolar, in conditiile in care pe piata libera era de circa 80 de lei/dolar a dus la prabusirea exporturilor si la cresterea exponentiala a importurilor. Din aceasta cauza s-a epuizat total rezerva valutara in mai putin de sase luni. Astfel, intre 1990 si 1992, a avut loc o prima recesiune de amploare, cu rate de inflatie de trei cifre (asa cum a existat in toate tarile in tranzitie).

PRIVATIZAREA

Marile privatizari au fost demarate abia la sfarsitul anilor '90

Atunci a inceput sa se adanceasca si decalajul de investitii straine directe dintre Romania si celelalte tari in tranzitie din regiune. in perioada 1993 - 2000 Romania a depasit la acest capitol doar Bulgaria, Letonia si Lituania, in timp ce investitiile atrase de Polonia, spre exemplu, au fost, in medie, de peste 10 ori mai mari decat cele atrase de tara noastra. De fapt, studiile realizate de economisti releva ca economia Poloniei, similara din multe puncte de vedere cu cea a Romaniei, a obtinut un avans de aproximativ sase ani fata de tara noastra.

Prin restructurarea profunda a regimului proprietatii, privatizarea reprezinta o coordonata fundamentala a tranzitiei la mecanismele pietei. Demarata in 1992, ca un transfer de proprietate al bunurilor statului in sectorul privat, privatizarea a avut un ritm lent intre anii 1992 si 1996, dinamica fiind mai accentuata in 1997 si ulterior.

In profida dificultatilor , privatizarea avut implicatii socuiale importante. Drepturile de proprietate au inceput sa-si manifeste efectele in comportamentul indivizilor, in cadrul unor piete emergene, in curs de institutionalizare.

A avut loc restrangerea relativa asectorului de stat, care din anul 1996 a incetat sa detina pozitia predominanta. Pe ansamblu, in 1997 sectorul privat a devenit predominant (58% din PIB).

In conditiile unui mecanism de piata in curs de constituire, avand destule imperfectiuni, privatizarea in Romania nu a fost mai lenta ca ritm, ci si cu pierderi pentru stat - este arhicunoscut exemplu flotei comerciale si de pescuit – coruptia fiind de asemenea larg prezenta – multe contracte de vanzare a activelor statului fiind de asemenea contestate din punct de vedere al corectitudinii desfasurarii proceselor, al tendintei de a avantaja anumite grupuri de interese economice sau politice.

In 2000 s-a reusit prima privatizare semnificativa din industria grea combinatul siderurgic SIDEX Galati. Prima privatizare din domeniul energiei a fost vanzarea rafinariei Petromidia catre grupul Rompetrol, in 2001. si abia in 2004 vanzarea Petrom catre austriecii de la OMV. Ulterior, s-a trecut si la privatizarea unitatilor din sectorul energiei electrice si a gazelor naturale, insa aici procesul nu este incheiat.