Economia Sectorului Public

INTRODUCERE:

Economia studiaza modul in care indivizii, firmele si guvernul fac alegeri care determina folosirea resurselor. Economia explica modul in care actorii economici fac alegeri, iar atunci cand fac schimburi cu altii, aria alegerilor lor cresc. Pentru a adopta cele mai bune decizii, fiecare din noi trebuie sa detina si sa foloseasca informatia. Cat de bine functioneaza pietele, depinde in mare masura de informatia disponibila. Intr-o economie de piata, alegerile indivizilor sunt importante. Producatorii trebuie sa decida ce bunuri sa produca si modul cel mai eficient in care sa le produca. Consumatorii trebuie sa aleaga bunurile si serviciile pe care le vor cumpara. Atunci cand ei aleg, sunt nevoiti sa renunte la alte bunuri. Resursele sunt elemente ale realitatii utilizate la producerea de bunuri si satisfacerea de nevoi. Economia de piata graviteaza in jurul schimbului dintre indivizi, care cumpara bunuri si servicii, si care produc bunuri pe care le vand.

Economia in sectorul public, are ca functie esentiala sa formeze o imagine corecta asupra semnificatiei sectorului public si a proceselor politice in desfasurarea fenomenelor economice si sa contribuie la formarea unei gandiri corecte. Obiectivul economiei in sectorul public este si acela de a sublinia limitele alocarii resurselor prin intermediul statului, limite evidente si in ceea ce priveste ponderea si rolul sectorului public in economie.

Economia sectorului public este acea parte a economiei (ca stiinta) care studiaza sfera actiunii guvernului in societate prin intermediul instrumentelor si metodologiei stiintei economice. Aceasta inseamna ca abordarile din domeniul economiei sectorului public vizeaza, pe de o parte, analiza teoretica a functiilor guvernului in societate, cu accentul pe procesul de alocare a resurselor prin intermediul guvernului si, pe de alta parte, analiza unor domenii care tin de sectorul public, cum ar fi educatia, sanatatea.

Problema fundamentala a economiei sectorului public, ca si in cazul teoriei economice generale, vizeaza raspunsul la urmatoarele categorii de intrebari :”Ce sa se produca?” si “Cat sa se produca?”.

Acest demers reclama necesitatea explicarii modului de alocare a resurselor atat in sfera pietei cat si in sfera statului, cu scopul intelegerii mecanismelor economice care ofera viabilitate procesului de alocare a resurselor.

^ Coralia Angelescu, „ECONOMIE” , Editura Economica, Bucuresti, 2009, p. 12-16

^ Alina Profiroiu , “Economia Sectorului Public”, Editura Economica, Bucuresti, 2001

CAPITOLUL 1 : ALOCAREA RESURSELOR

1.1 Mecanisme De Alocare A Resurselor

Resursele economice – reprezinta totalitatea elementelor de care oamenii au nevoie in mod direct sau indirect (producerea si obtinerea de bunuri economice) pentru satisfacerea trebuintelor.

Printre caracteristicile resurselor se numara faptul ca :

-Sunt limitate;

-Limitarea este o problema pentru intreaga omenire;

-Sunt limitate la potentialul Planetei Pamant;

-Pentru ca sunt limitate trebuie sa le utilizam rational si sa evitam risipa;

-Consumul lor este direct proportional cu gradul de cultura si civilizatie al unui popor;

-Cresterea nevoilor nu poate fi insotita de o crestere similara a resurselor;

-Ele sunt suportul consumului

Pana in prezent, economia societatii omenesti cunoaste doua mecanisme de alocare a resurselor :

1. Aranjamentul institutional bazat pe piata concurentiala, care are in substanta lui pura propritatea private, libera initiativa si interesul economic manat din urma de profit;

2. Aranjamentul institutional al alocarii de catre stat a resurselor economice limitate.

Aceste doua mecanisme pornesc de la cateva elemente comune date dar raspund institutional diferit la intrebarea “Cum sa repartizam resursele limitate pentru a trai mai bine?”. Primul element dat comun este faptul ca nevoile nelimitate sunt mai mari decat resursele limitate, de unde rezulta necessitate minimizarii nevoii de resurse si maximizarii satisfactiilor oamenilor.

Studiul institutiei pietei concurentiale ne ajuta in primul rand sa intelegem naturalul functionarii mecanismului economic. Studiul mecanismului pietei concurentiale ne ofera posibilitatea sa cunoastem in termini reali atat eficienta cat si ineficienta unei activitati. Mai mult de atat, ne ajuta sa cunoastem externalitatile negative ale unei activitati. In acest fel putem observa unde trebuie sa intervina statul, de ce, cand si pana unde?

Acest mecanism al alocarii resurselor a aparut ca urmare a diviziunii sociale a muncii. Aceasta diviziune sociala a muncii a impus schimbul voluntar al rezultatelor ca un fenomen de cooperare sociala.

In baza acestor doua elemenete s-a nascut piata in calitate de sistem de relatii de schimb voluntar. Aceste trei elemente reprezinta raspunsul institutional normal si firesc la contradictia nevoi-resurse in evolutia vietii economice.

Pe piata nu se schimba bunurile, ci drepturile de proprietate asupra lor, de unde rezulta faptul ca acest sistem pune accentul pe dreptul de proprietate privat al individului (garantat, nu asigurat).