Economia și Știința Economică

Introducere

„Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi ca mama libertăţii. Ea este cu totul conservatoare: păstrătoare adică a onestităţii caracterului, a fericirii casnice şi a binelui social. Ea potoleşte frământarea şi aduce mulţumirea; ea face pe oameni prietenii ordinii şi ai siguranţei publice.” – S. Smiles

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost interesați de cunoașterea, stăpânirea și studierea societății, a mediului și a condițiilor în care își desfășoară viața și activitatea. Existenţa oamenilor în natură şi societate presupune consumul unei varietăţi mari de bunuri şi servicii, în scopul satisfacerii unei mari diversităţi de nevoi. În acest scop, oamenii îşi modelează comportamentul, pentru a obţine mijloacele de satisfacere a nevoilor.

Încă de la începutul omenirii omul a fost interesat de toate cele menționate mai sus. Căutând răspunsuri la întrebările sale a contribuit la apariția unei noi științe, economia.

În lucrarea de față îmi propun să elucidez următoarele subiecte:

• Definirea termenilor de „economie” și „știință economică”;

• Principalele momente ale apariției și dezvoltării științei economice;

• Sistemul științelor economice;

• Metode de cunoaștere în economie;

• Concluzii.

1. Delimitări conceptuale: economie, știință economică

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, termenul de „economie” are următoarele explicații:

- Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor.

- Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură.

- Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe.

- Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție.

Observând cele menționate mai sus, ne putem da cu ușurință seama de complexitatea acestui termen, de implicațiile pe care le are asupra vieții sociale. Din aceste explicații, mai conchidem și faptul că economia este o activitate umană generată de necesitatea acoperirii nevoilor, dar și de crearea unor noi nevoi.

Etimologic, termenul de economie provine de la cuvântul grecesc oikonómia (oikos = casă, gospodărie; nomos = lege).

- în sens primar: economia indică modul de administrare a unui avut individual mai mult sau mai puţin însemnat.

Reieșind din multiplele accepțiuni ale termenului de „economie”, știința care se ocupă cu studiul acesteia are și ea la rândul său o sferă largă de activitate de cercetare.

Sintagma de „știință economică” se referă la un sistem de științe automatizate ce au ca obiect de studiu economia în ansamblul ei, complexă, dinamică și în continuă diversificare.

Economia contemporană abordează activitățile sociale, dar și economice dintr-o perspectivă largă, permițând o erarhizare atât pe verticală cât și pe orizontală.

Structura verticală a erarhizării economiei, surprinde economia din unghiuri diferite:

- Microeconomia care studiază comportamentul agenţilor economici primari (individuali) pe diferite tipuri de pieţe şi care are ca obiective principale formularea răspunsurilor la întrebările: cum se formează preţurile bunurilor; ce se produce în societate; cum se distribuie veniturile participanţilor;

- Mezoeconomia ocupă o poziție intermediară între microeconomie și macroeconomie. Ea studiază procesele economice la nivelul ramurii, al unui complex aparte (agro-industrial, zonele economice libere, militar-industrial) ale regiunii, orașului, raionului;

- Macroeconomia care reprezintă acea parte din teoria economică referitoare la ansamblul unei economii naţionale şi care încearcă să explice fluctuaţiile agregatelor macroeconomice de-a lungul timpului;

- Mondoeconomia cercetează legăturile, interdependenţele dintre economiile naţionale, care apar ca verigi primare, privite la scară planetară.

În ceea ce privește erarhizarea pe orizontală, structura economiei este analizată pentru a surpinde structurile tehnologice, de ramură și cele teritoriale ale acesteia, cât și pentru elaborarea soluţiilor vizând corectarea disproporţiilor şi decalajelor existente.