Economia și știința economică - rolul ei în economia de piață

INTRODUCERE

In Antichitate ideile economice erau formulate si integrate in alte sisteme de gindire, in alte stiinte, cum ar fi filozofia,dreptul,etica. Stiinta economica nu era nici un domeniu de cercetare autonom si ,desigur, nici o disciplina universitara. Abia prin sec. al XVIII-lea cunostintele cu privire la viata economica se desprind de alte stiinte si se constituie intr-o stiinta aparte, cu propriul sau obiect de studiu, propria sa problematica si metoda de cercetare.

Initial, stiinta economica avea denumirea de “economie politica “ si cuprindea ansamblu de cunostinte cu privire la viata economica. Treptat insa, de la economia de politica incep a se desprinde anumite domenii ale acesteia formind stiinte autonome,fiecare cu obiectul sau de studiu si cu metoda de cercetare. Astfel au aparut: contabilitatea, statistica,istoria gindirii economice,finantele, marketingul,managmentul. Fiind foarte numeroase, acestea se constituie cu timpul intr-un sistem aparte, numit “sistemul stiintelor economice”. In acest sistem, economia politica (numita mai apoi “economics”, “teoria economica”, “economica” sau pur si simplu “economie”) ocupa un loc central. Oricum intre aceste doua notiuni:”stiinta economica” si “teoria economica” nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemneaza realitati diferite. Teoria economica este doar una din stiintele economice,care, dupa cum stim deja, sint foarte numeroase.

Capitolul I

“Economia si stiinta economica”

Economia (din limba greacă οίκος [oikos], 'casă' și νομος [nomos], 'conducere') este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umană, economia este o științ ă socială. Economia , ca si alte stiinte, se bazeaza pe fapte, procese economice, legitati care sunt verificate de practica. Practica este citeriul supreme al adevarului. Ca ex., practica a confirmat eficienta economiei de piata si a respins economia decomdata bazata pe sistemul planificarii centralizate.

1.1Economia si stiinta economica- notiuni generale

Ştiinţa economică s-a constituit şi a primit "drept de cetate" în lumea ştiinţelor către sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci când capitalismul s-a dezvoltat şi s-a consolidat în ţările vest-europene. De-a lungul secolelor, cunoştinţele economice au fost "integrate" în diferite alte sisteme de gândire (în filozofie, politică, drept, morală). Economia elaborează, gestionează şi foloseşte atât concepte şi legi riguroase care pot fi testate prin raportare la realitatea economică evidentă (empirică), cât şi judecăţi de valoare prin care actele şi faptele economice sunt apreciate. In prezent, ştiinţa economică constă într-un sistem de ştiinţe autonomizate, toate acestea având ca domeniu de cercetare economia în ansamblul ei, complexă, dinamică şi în continuă diversificare. Microeconomia este acea ramură a economiei care studiază unităţile economice individuale, structurile şi comportamentele lor (gospodării individuale, firme, bănci, administraţii etc.), precum şi interrelaţiile dintre aceste unităţi elementare