Economia socialistă

Introducere

Capitolul 1 : Socialismul

1.1 Problema socialismului

1.2 Consecințele unei politici de socializare a mijloacelor de producție

1.3 Bilanț statistic

1.4 Explicații și limite ale creșterii economice în socialism

1.5 Bilanțul industrializării

1.6 Urbanizarea și implicațiile ei sociale

1.7 Comerțul exterior

1.8 Producția agricolă

Capitolul 2 : Eșecul economic al socialismului românesc

2.1 Simptomele eșecului

2.2 Turismul

2.3 Transporturile

2.4 Învățământul

Capitolul 3 : Explicații ale eșecului economic

3.1 Explicații ale eșecului economic

3.2 Conjunctura “șocului petrolier “

3.3 Rolul personal al lui Nicolae Ceaușescu

3.4 Constrângerile sistemului politic și economic social

Introducere

Economia socialistă este un grup de concepte, un ansamblu de mișcări politice care au evoluat, de-a lungul timpului dezvoltându-se și formând un sistem economic.

Am ales această temă nu numai pentru că mi s-a părut interesantă și în același timp ușoară, dar și pentru a-mi îmbogăți cunoștințele în privința acestei teme.

Mi se pare o temă interesantă fiindcă, socialismul apără termenii de egalitate, solidaritate și constituie atât un proiect economic ( economie mixtă, autogestiune ), cât și unul social ( egalitate în drepturi, egalitate de șanse ).

Capitolul 1 : Socialismul

1.1. Problema socialismului:

Înainte ca disputa „ capitalism versus socialism” să fie adusă în domeniul științei economice, liberalii și socialiștii au căzut de acord asupra faptului că sistemul socialist suferea de problema “stimulentelor adverse”. De exemplu, dacă în socialism fiecare individ ar urma să primească un venit egal se punea întrebarea : “Care va mai fi motivația de a face treburile “murdare” și de a le face și bine?”. Sau, altfel spus, care va fi motivația de a munci cu sârguință și de a fi productiv în orice slujbă? (Rothbard, 1991).

Răspunsul socialiștilor era acela că societatea va transforma natura umană, curățând-o de egoism și dând naștere “Omului Nou Socialist”. Ei se gândeau la acest nou om care va munci din greu pentru îndeplinirea scopurilor și respectarea regulilor. În schimb, radicalii istoriei gândirii socialiste precum Lenin sau Mao, s-au convins că metodele voluntare cu greu îl vor forma pe acest om noi și că prin metodele sângeroase nu vor putea crea un astfel de robot viu.

1.2. Consecințele unei politici de socializare a mijloacelor de producție :

Economisirea este defavorizată prin raportarea la consum, de vreme ce “socializarea” îi favorizează pe cei ce nu produc mijloacele de producție, crescând relative costurile pentru cei care fac acest lucru.

Pe scurt, unul dintre consecințe este scăderea relativă a ratei investițiilor.

Deoarece “socializarea” restricționează capacitatea de reorganizare, începe fenomenul folosirii risipitoare a factorilor de producție, adică o folosire care va satisface nevoi secundare și care nu va satisface nici un fel de nevoi, ceea ce va duce la mărirea costurilor.

O altă consecință este supra-utilizarea factorilor de producție dați. De exemplu, un proprietar privat care își propune maximizarea valorii produselor sale și cea a resurselor folosite entru producerea lor. El va fi înclinat să înceteze producția în momentul în care valoarea produsului marginal va fi mai mică decât deprecierea capitalului. Un administrator al cărui venit e dependent de cantitatea de produse va fi tentat să depășească planul, pe seama scăderii valorii capitalului. Rezultă o sărăcie relativă a societății.

1.3. Bilanț statistic:

Creșterea economică a României în perioada socialistă nu mai este la fel de spectaculoasă față de perioada comunistă. Astfel, un grup de economiști care a cercetat poziția relativă a României în context european la sfârșitul perioadei comuniste, a constatat că la majoritatea indicatorilor economici România se plasa pe ultimul locul în Europa, în urma nu numai a țărilor capitaliste dezvoltate, ci și a majorității statelor socialiste din Europa.

Trebuie remarcat faptul că poziția relativă a României este ceva mai bună la indicatori precum consumul total de calorii (care, după atingerea unui anumit nivel de saturație cantitativă, încetează să mai fie un indicator al nivelului de trai), precum și la randamentul la cereale, influențat consistent de condițiile naturale; în schimb, atât la valoarea producției industriei prelucrătoare, cât și la indicatori clasici ai nivelului de trai (cum ar fi consumul de proteine animale), locul României este stabil în partea inferioară a clasamentului european, la niveluri între un sfert și o treime din media continentală.