Economia subterană

1. Conceptul de economie subterana

Economia subterană a ajuns în atenţia specialiştilor încă din anii ‘60, când fenomenul a luat o amploare deosebită. Prima lucrare în care este sesizată şi făcută publică, la nivel de specialişti, problematica referitoare la economia subterană, aparţine americanului P. Gutmann, care, în anul 1977, aprecia că activitatea economică neînregistrată statistic nu mai poate fi

considerată o entitate neglijabilă. În ceea ce priveşte motivaţia acesteia, dezvoltarea economiei subterane se vede ca produs a două mari categorii de factori:

a) cei legaţi de dorinţa de a evita impozitele

b) cei legaţi de dorinţa de a evita regulile şi restricţiile guvernamentale.

Apărând în literatura de specialitate sub diverse denumiri (peste 20): economie ocultă,ascunsă, disimulată, paralelă, anexă, periculoasă, fantomă, invizibilă, neoficială, ocultă, duală,cash, informală, secundară, ilegală, gri, din umbră, nemăsurată, contraeconomie, etc., economia subterană există, într-o măsură mai mare sau mai mică, în toate ţările lumii, bucurându-se de o

existenţă perenă, deşi, ca domeniu de cercetare este un domeniu nou!

Dificultatea definirii economiei subterane este data de diversitatea activităţilor pe care ea le reuneşte, de faptul că acestea variază în funcţie de particularităţile în spaţiu şi timp, specifice acestui tip de economie!Astfel,in context naţional se poate practica o varietate de definiţii ale economiei subterane, dar pe scară internaţională se caută acceptarea unei definiţii universale. În acest sens, s-a convenit ca definiţia dată economiei subterane să includă două aspecte:

1. economia subterană este cea care „scapă” înregistrărilor statistice şi cuantificării precise;

2. activităţile din economia subterană trebuie să fie exprimate în termeni ai P.I.B., aceasta permiţând compararea, ca mărime, a economiei subterane cu P.I.B.-ul măsurat oficial.

Definiţia dată de Pierre Pestieau, conform căreia economia subterană reprezintă „ansamblul activităţilor economice ce se realizează în afara legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă (masiv) inventarierii conturilor naţionale”, este considerată de specialişti ca fiind cea mai cuprinzătoare definiţie a economiei subterane.În acest sens, tot ce „scapă” reglementării puterii publice dă posibilitatea includerii sub eticheta de „activitate subterană” a unor practici foarte variate: frauda fiscală, munca la negru, traficul de droguri, comerţul ilegal cu arme, corupţia, prostituţia, furtul, dar şi grădinăritul,activităţile casnice, etc.

Potrivit definiţiei care circulă pe plan internaţional, definiţie adoptată, în special, de ţările din Uniunea Europeană, activităţile ce ţin de sfera economiei subterane sunt clasificate în:

1. activităţi productive licite (legale) nedeclarate (economie la negru), incluzând activităţi ce nu sunt înregistrate la nivelul statului prin sistemul contabilităţii naţionale (activităţile casnice, munca voluntară, activităţile în folosul comunităţii, etc.) şi cele care nu sunt declarate la administraţiile financiare (frauda şi evaziunea fiscală, munca la negru, bacşişurile, etc.) şi

2. activităţi productive ilicite (ilegale) de bunuri şi servicii (producţia şi comerţul de stupefiante, traficul de arme, etc.), bineînţeles nedeclarate.