Economie, bogăție și cultură

Evoluția gândirii economice a ilustrat încă din antichitate totalitatea raporturilor statului cu societatea prin acțiunile înterprinse. Sarcina de bază a statului o constituia determinarea de comportamente individuale benefice binelui colectiv.Relațiile economice au o influență majoră asupra societății, ele determină formarea anumitor idei, concepții asupra lumii. Factorii culturali sunt considerați secundari în explicarea fenomenelor economice, de cele mai multe ori li se atribuie un caracter neglijabil. Procesul economic are o componentă culturală ireductibilă. Considerarea sistematică în analiza economică a factorilor culturali duce la creșterea puterii de înțelegere a puterii economice.

Potrivit unor autori, cultura poate fi definită ca „un set de cutume, ca un stoc (dinamic) de educație, comportamente, sensibilitate, gândire și acțiune, ca atmosferă,ca mediu astfel, bazate, toate acestea, pe ceea ce evoluția umană a demonstrat că a avut și are pozitiv, dar și negativ, în sens mai ales referențial.” Elementele culturale sunt desprinse din trăirile umanității , din spectrul de sentimente pictate în sufletele noastre. Economia încorporează aceste elemente în circuitul său , deoarece este o parte imuabilă a constiinței umane.

Scrierile cu caracter economic au fost concepute încă din cele mai vechi timpuri . Mai târziu, apare opere veritabile în literatură ce pun în evidență folosul economiei corecte stimulând astfel progresul societății. Pe de altă parte, sunt opere de mare importanță literară care tratează partea întunecată a economiei prin prisma personajelor care sunt distruse de procesele economice. Un exemplu notoriu este „Dinastia Sunderland-Beauclair” de Vintilă Corbul .

Conexiunea indubitabilă între fenomenul economic și cultură a fost remarcată de catre Adam Smith, care este părintele liberalismului economic. Acestea și-a scris lucrările sale după ce a avut o lungă carieră ca profesor de literatură și morală engleză la Universitatea din Glasgow.

Dezbaterile apărute de-a lungul vremii au avut loc cu privire la legătura strânsă dintre cultură și economie , precum și susținerea teoretică a profitului individual, pe termen scurt în defavoarea profitului cu caracter social și sustenabil economic. Există trei grupe de probleme care apar în legătură cu acest subiect: „a) conținutul și semnificația unor mari școli-cele mai mari și unanim recunoscute școli-de gândire economică; b) sensurile, în evoluție, ale globalizării; c) actualul model de dezvoltare a lumii.”

Începuturile realizării primelor mecanisme economice apar în antichitate, odată cu Legile lui Hammurabi, construirea irigațiilor în Egipt, orânduirea economică și socială din Babilon. Personalitățile marcante din Grecia Antică și Roma au proiectat ideile economice prin dimensiunea culturală.

Apariția și evoluția curentului de gândire mercantilist reprezintă prima școală de gândire economică ,care promovează importanța metalelor prețioase și a banilor pentru sporirea veniturilor statului și consolidarea poziției burgheziei. Oamenii de cultură putea să își etaleze lucrările doar dacă aveau bani sau erau susținuți financiar din alte surse. În acest context, este esențială producția. Circulația mărfurilor, arta negustoriei etc, implica nu doar munca propriu-zisă , inclusiv și latura spirituală care definește arta și cultura prin muncă.

Apariția școlii neo-clasice, bazată pe teoria utilității marginale, vizează obținerea de câștig de către ambii parteneri. Mai mulți dintre adepții ei au lansat noțiunea de profit social și necesitatea ca acțiunile economice să se răsfrângă asupra unui număr cât mai mare de oameni. Marele economist John Keynes a elaborat sistemul Bretton-Woods care a devenit un exemplu pe termen lung de ordine monetară care nu a fost direcționat spre un profit individual, benefic doar anumitor persoane. Separarea culturii de economic nu aduce beneficii nici unui stat. Există națiuni, precum Germania care au reușit să revină după distrugerile masive provocate datorită celui De-Al Doilea Război Mondial datorită unui mediu cultural favorabil . De-a lungul istoriei, sute de civilizații au dispărut din cauze economice, dar și datorită faptului că nu se aflau într-un context cultural potrivit.