Economie europeană

Comunitatea Economic Europeana (C.E.)

De la intrarea in vigoare si pana la inglobarea sa in tratatul de la Maastricht in 1992 in cei peste 30 ani de functionare,tratatul CE a cunoscut diverse modificari fie in interpretarea sa,fie in litera sa.Intr-un proces complex si divers,ratiunile care au dus la completarea,adoptarea sau modificarea tratatului,au fost si ele diverse si complexe,de la evenimente politice interen si externe pana la noutati “din sitemul mondial”.

Intre principalele adaptari ale tratatului amintim:

- evolutia sitemului institutional al comunitatii cu modificari in modul de luare a deciziilor in consiliu,”compromisul de la Luxemburg” de la 1966.Fuzionarea executivelor celor 3 comunitati,1967.Noi competente ale Parlamentului,noi institutii (Curtea de contrui)

- extinderea geografica a integrarii prin aderarea de noi state,fapt care a dus la adaptari tehnice (in compozitia institutiilor sau in sistemul de vot) la noi fonduri structurale,la noi mecanisme bugetare.

- Extinderea competentei comunitare la noi domenii (mediu,moneda,pescuit)

- Actul Uni-European ,1986,care a intarit tratatul CE si a cuplat langa integrarea economica un sistem de cooperare in politica externa a statelor membre

Obiectivele CE

Au fost completate in cei 40 de ani datorita caracterului evolutiv si dinamic al procesului de constructie comunitara.

Se poate afirma ca obiectivul urmarit ,neexplicit acum in tratat era integrarea economiilor statelor membre.Aceasta reiese chiar din preambulul la tratat care se refera la necesitatea de a intari unitatea economica,de a asigura dezvoltarea armonioasa a acestoraprin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni si sprijinirea acelora mai putin favorizate.

Obiectivul general a fost prevazut sa se realizeze prin:

1 – crearea unei piete comune caracteristizata printr-un anumit numar de libertati

2 – apropierea progresiva a politicii economice a statelor membre prin care sa se sprijine evolutia comunitatii cu scopul de a asigura:

- dezvoltarea armonioasa a activitatilor economice in ansamblul comunitatii

- expansiunea economica continua si echilibrata

- crestere accelerata a nivelului de viata

- relatii mai stranse intre tarile membre

Piata comuna – numeste un spatiu comun al unui grup de state care este guvernat de regulile economiei de piata.Ea reprezinta o etapa intermediara in drumul catre Uniune Economica.

Primul care a conferit un sens juridic pietei comune a fost tratatul CECO si apoi tratatele CEE si CEEA.

Pentru a se ajunge la integrarea unei piete nationale intr-un spatiu comuntratatul CE a prevazut un anumit numar de libertatii:

1. Libera circulatie a marfuriilor - a fost prevazuta sa se realizeze in primul rand prin constituirea unei uniuni vamale (un teritoriu vamal unic al tarilor membre si o politica comerciala comuna fata de terti)

Uniunea vamala propunea:

- inlaturarea completa dar treptata a taxelor vamale de import-export in relatiile comerciale dintre tarile membre atat pentru pordusele industriale cat si pentru pordusele agricole.

- inlaturarea completa dar treptata in decursul aceleiasi perioade ca si pentru taxele vamale a restrictiilor cantitative si a altor bariere netarifare din calea comertului reciproc a tarilor membre.

- Instituirea unui regim fiscal comun in tarile membre,adica stabilirea unui regim similar de impozite interne pentru a nu fi discriminate produsele importate din tarile membre decat cele autohtone.

- A stabilit ca la frontiera comunitatii sa fie aplicat un tarif vamal comun (ca o medie aritmetica a tarifelor vamale a tarilor membre – 1 ianuarie, 1957) care sa se substituie diferitelor tarife vamale,instituirea unei politici comerciale comune fata de terti; in paralel trebuie sa se armonizeze si legislatiile vamale ale tarilor membre

Pentru ca o uniune vamala nu poate fi realizata in mod brutal,tratatul a prevazut un ritm lent si anume termenul de ralizare a fost dat pentru 1 ianuarie, 1970. S-a realuizat insa la 1 iulie,1968.

Daca obiectivele pentru realizarea uniunii vamale au fost respectate,marfurile nu circulau insa in mod corect in comunitate ca in cadrul unei piete nationale,pentru ca o asemenea circulatie se efectua de fapt in cadrul unor politici economice si monetare nationale divergente.De aici a decurs necesitatea perfectionarii uniunii vamale printr-o armonizare preogresiva a politicii vamale.

Considerarea comunitatii ca o piata comuna presupunea si un regim de concurenta si un sistem juridic uniform in lipsa carora noi bariere putea sa afecteze schimburile.

2. Libera circulatie a muncitorilor

O piata comuna a”activitatilor economice” impunea desigur ca orice persoana fizica sau juridica care avea nationalitatea unui stat membru sa poata sa se stabileasca,sa lucreze si sa-si ofere serviciile in celelalte state membre.

Egalitatea de acces la piata comuna presupunea libertatea fara nici un fel de discriminare pe motiv de nationalitate adica ea se referea atat la libera circulatie a muncitorilor salariati cat si la libertatea de stabilire a lucratorilor independenti.

3. Libera circulatie a serviciilor

Comform tratatului notiunea de servicii numea prestatiile efectuate in mod normal in schimbul unei renumeratii de catre un national al unui stat membru in beneficiul unei persoane stabilita intr-o alta tara decat cea a prestatorului.

Libertatea serviciilor presupunea deci ca prestatorul sa poata exercita activitatea sa nu numai in propria tara,dar si in alte tari ale comunitatii si in aceleasi conditii cu nationalii din acele tari (prestari cu caracter industrial,comercial,artizanal sau care rezultau din profesii libere). Pentru serviciile financiare tratatul dispunea alte dispozitii.

4. Libera circulatie a capitalurilor

Era o consecinta directa a celorlalte 3 libertati,pentru ca era necesar sa se permita capitalului sa fie investit si sa circule.

Libera circulatie a capitalului presupunea ca statele membre vor suprima in mod progresiv in cursul perioadei de tranzitie si in masura necesara bunei functionari a pietei comune atat restrictiile privind miscarile de capitaluri apartinand persoaneleor din statele membre cat si discriminarile de tratament bazate pe nationalitate sau pe localizarea plasamentului.